Pentru cea de-a 21-a ediție, Festivalul Internațional de Film de Animație Animest a ales o temă umbrelă pe cât de generoasă, pe atât de provocatoare: NATURA. Într-un peisaj cultural adesea marcat de instabilitate financiară și presiune logistică, a discuta despre sustenabilitate riscă ușor să alunece într-o zonă de fațadă sau de teorie abstractă.
Pentru echipa care dă viață festivalului, ecologia nu se reduce însă la o bifă pe un afiș sau la renunțarea la câteva pahare de unică folosință. Înseamnă săli pline care justifică fiecare kilowatt consumat, proiecte gândite din materiale reciclate alături de copii, comunități care se strâng în jurul aceleiași mese și, mai ales, o economisire lucidă a resurselor umane.
Patru oameni-cheie din motorul Animest.21, Mihai Mitrică (sau Mitrix, cum îi mai spun colegii - co-fondator și director artistic al festivalului), Helga Fodorean (director financiar), Filip Mănișor (director executiv) și Nicoleta Miron (coordonator ateliere Minimest) povestesc despre ce înseamnă să construiești un festival verde, viu și adaptabil într-un context real.
Animest.21 are loc între 2 și 11 octombrie 2026 în mai multe locații din București (Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Eforie, Institutul Cervantes, CINETic și Cinema Elvire Popesco).
Cum o traduci tema festivalului în raport cu conceptul de sustenabilitate
Mitrix: Conceptul de sustenabilitate din punct de vedere al unui festival de film pentru mine înseamnă să ai sala plină. Dacă este să consumi energia electrică a sălii (proiector, aer conditionat, lumină hol etc.), atunci ai face bine să fie pentru mulți oameni. Când în sala de cinema sunt doar câțiva cinefili răzleți, acea proiecție nu este sustenabilă. În concluzie un festival cu public este sustenabil, pe când unul fără, nu. În secțiunea Anima Natura, tema festivalului de anul asta, micile povești îți arată că natura te învață cum sa fii sustenabil, dacă ești receptiv.
Helga: Tema de anul acesta este cea mai ofertantă dintre toate, fiind și cea mai complexă. Natura cuprinde totul și toate, de la lumea materială și totalitatea ființelor și lucrurilor din Univers, la cea imaterială, esența, natura umană. Nimic, niciodată, nu ar trebui să ajungă să fie catalogat drept “nesustenabil”.
Filip: În fiecare an văd tema festivalului ca un prilej de creativitate: cum putem să facem cât mai multe conexiuni, cu resurse limitate și fără a pierde elementele clasice care ne fac pe noi să fim Animest? Anul ăsta tema NATURA este, în plus, ocazia perfectă să strângem la un loc tot ce făceam deja la festival pentru a fi mai sustenabili și pentru a promova sustenabilitatea, de la consum de materiale până la curatoriere de filme, dar și un moment pentru a porni noi obiceiuri sănătoase.
Nicoleta: Pentru mine NATURA nu e un subiect despre care vorbim copiilor, ci ceva prin care îi lăsăm să treacă cu mâinile lor. Anul acesta unul dintre atelierele mele, "Natura animată", e gândit exact în jurul acestei idei: copiii ies afară, culeg frunze, crenguțe, scoarță, fructe uscate, și din materialele astea își construiesc personajele și universul poveștilor lor. Am observat ceva interesant: când lucrezi cu o frunză, materialul are propria lui formă, propria lui fragilitate, și copilul trebuie să se adapteze la el, nu invers. Cred că exact asta înseamnă sustenabilitatea pentru mine, nu o listă de reguli, ci o relație de respect cu ce găsești în jurul tău, în care înveți să creezi cu ce ai, nu împotriva lui.
Credit foto: Larisa Baltă
Dacă ai avea mâine un buget nelimitat: care ar fi prima măsură de responsabilitate ecologică pe care ai impune-o?
Mitrix: Aș construi de la zero o sală de cinema chiar în inima orașului, un spațiu complet autonom energetic, alimentat exclusiv cu energie solară și regenerabilă. Un hub cultural verde în care proiecțiile, sonorizarea și toată tehnica din festival să funcționeze fără să lase o amprentă de carbon sufocantă. Dincolo de infrastructură, cred că un astfel de cinematograf ar deveni o declarație vizibilă în sine: o dovadă concretă că experiența marelui ecran și cultura urbană pot exista în armonie perfectă cu natura, chiar în mijlocul Bucureștiului, fără compromisuri la calitatea proiecției.
Helga: Dacă bugetul ar fi *chiar* nelimitat, aș construi autostrăzi și căi ferate practicabile, care să lege Europa de capitala țării noastre și implicit de Festivalul Animest. Aș investi în măsuri care să îmbunătățească calitatea aerului din oraș. Aș construi spații culturale care să primească toți spectatorii, indiferent de abilitățile lor. Dar dacă bugetul acesta ipotetic nu poate susține toate acestea, aș investi în niște specialiști care să ne învețe ce și cum să facem mai bine în contextul actual.
Filip: Am un vis în care mâncarea pentru toți oamenii din festival, adică invitați, echipă și voluntari, ar deveni un moment de comunitate și conștientizare. Bucătarii ar găti cu ingrediente locale și de sezon, preferabil majoritar vegetariene, în cantități calculate din estimările pentru fiecare zi, iar orice rămâne la final de zi ar fi donat. Majoritatea ne-am strânge la Cantina Animest să mâncăm, iar colegii noștri care au treabă la locații și-ar primi mâncarea în recipiente și cu tacâmuri care se refolosesc. Nici nu ar fi nevoie de buget nelimitat, dar îndeajuns încât să avem o echipă doar pentru asta.
Nicoleta: Aș investi nu neapărat în materiale mai „eco", ci într-un sistem prin care nimic din ce se creează la festival nu se termină o dată cu festivalul. La atelierele Minimest deja se întâmplă la scară mică: reciclam plastilina și materialele de la un atelier la altul, și încercăm să nu aruncăm doar pentru că s-a folosit o dată. Cu buget nelimitat, aș vrea să duc exact acest principiu, care există deja informal la scara întregului festival, un fel de memorie materială a Animest, în care fiecare an se construiește vizibil pe urmele celui dinainte, nu doar simbolic, ci fizic, din obiecte care circulă mai departe.
Credit foto: Claudiu Popescu
Cel mai neașteptat moment de "adaptabilitate/reciclare"
Mitrix: Cea mai mare adaptare a fost legată de propriile noastre resurse umane: n-am mai pierdut nopțile și am economisit energie acolo unde conta cel mai mult. În anii trecuți trăgeam pe ultima sută de metri cu nesomn și maratoane nocturne, dar anul acesta am învățat să ne „reciclăm” timpul și să fim mult mai eficienți în timpul zilei. Pe cât se poate, desigur. Ultimele zile de dinainte de festival devin mereu mai lungi. Dar să nu mai „arzi gazul” noaptea și să-ți păstrezi luciditatea pentru deciziile de criză din timpul festivalului e poate cea mai sustenabilă formă de regenerare pe care am descoperit-o în echipă.
Helga: Organizarea acestei ediții a fost plină de încercări financiare, însă cu toate acestea, 2026 nu a fost un an greu în mod remarcabil. Suntem foarte obișnuiți cu lipsurile, știm să fim creativi și suntem anormal de optimiști. M-a emoționat, însă, felul în care colegii, furnizorii și colaboratorii au reacționat la fiecare strigăt de ajutor. Acest lucru îmi demonstrează că Animest chiar este comunitatea care visam noi să devină și că până acum nu a existat nicio catastrofă suficient de mare încât să nu o dovedim. Pe scurt: nu pot identifica un anume moment. Tot festivalul este dovadă de reziliență și nebunie. :)
Filip: Anul ăsta a fost unul foarte provocator pentru noi din punct de vedere al finanțărilor și, în strânsă legătură, al momentului în care ne-am putut apuca de treabă. Cea mai mare surpriză pentru mine a fost cum am reușit toți să ne adaptăm și să fim mai eficienți și să avem o organizare mai liniștită și mai bine pusă la punct decât de obicei.
Nicoleta: La atelierele Minimest, cred că cel mai neașteptat lucru a fost tocmai faptul că nu a existat un moment-cheie, o criză sau o lipsă care să ne forțeze să improvizăm. Ne-am obișnuit să asociem „adaptabilitatea" cu un plan care se strică și trebuie reparat din mers, dar aici lucrurile au funcționat invers: am plecat de la bun început cu un mindset eco, sa reciclam și refolosim materiale pe care deja le avem.
Credit foto: Larisa Baltă
Ce i-ai spune unui alt organizator de evenimente care ar vrea să treacă la un format mai "verde"
Mitrix: Că se poate foarte bine și fără bugete uriașe, totul ține de conștientizare. Sustenabilitatea nu înseamnă automat investiții masive, ci mai degrabă atenție la detalii și decizii practice de bun-simț: să reduci risipa, să refolosești ce ai deja și să elimini excesul logistic.
Helga: Începe undeva. Și cea mai mică schimbare este mai bună decât niciuna, iar schimbarea atrage schimbare. Întotdeauna.
Filip: Multe schimbări, poate chiar majoritatea, țin mai mult de comunicare în echipă și voință comună, nu sunt neapărat provocări atât de mari din punct de vedere al bugetului și logisticii. Ba chiar unele vor aduce economii la buget. Oricum, cel mai important este să începi cu o analiză a stării curente și apoi să îți propui în fiecare an câteva îmbunătățiri, oricât de mici.
Apropo, cred foarte mult în nevoia de a construi niște rețele de sprijin între organizatorii de evenimente din România, fix pentru subiecte ca acesta.
Nicoleta: I-aș spune că frica asta vine de obicei dintr-o presupunere greșită, că „verde" înseamnă mai mult, mai complicat, mai scump. În experiența mea e adesea exact invers. La atelierele Minimest, nu e nevoie decât de hârtie, plastilină, LEGO, textile și orice găsesc pe jos, afară. Nu costă mult, se pot refolosi, nu presupune logistică grea, dar are un impact mare asupra mediului. De asemenea, i-aș spune să nu încerce să schimbe tot deodată, ci să găsească un singur punct din eveniment și să-l gândească sustenabil. Restul se construiește de la sine, o dată ce vezi că funcționează.
