Petru Bîrlădeanu, cunoscut și ca Peter Zaad, este omul din spatele multor sunete pe care le-ai auzit probabil: inginer de sunet, compozitor și producător muzical din București, cu propriul studio și label, NineBarz Music, de unde mixează și masterizează multe proiecte indie, hip-hop și pop. El scrie muzică și face sound design pentru filme precum Investitorii, Faci sau taci, Legatii, LoveSorry, Egregora, Odată pentru totdeauna. În studio a trecut prin lumi muzicale foarte diferite: Alejandro Zandes, Ateliere & OBC, Fratele, Omu Gnom, Gilbert, Damian Drăghici & Theo Rose, Cliff Kido, Celălalt, Kazi Ploae, Doddy, Herțu și OBEAH.
Petru a colaborat live la clape cu trupa Basska. Printre proiectele lui se numără Hibrid, cu Ateliere & OBC, KGB, cu Kazi Ploae, și Bazar Sentimental și Hazard Sentimental, cu Fratele. Alături de OBEAH și Sound of Art to Come a produs și remixat piese dub fusion iar sunetul lor merge spre un post-punk dub care leagă Jamaica, UK și Transilvania. Împreună au semnat remixuri pentru Jungle, Denise Sherwood, The Membranes, Rodion G.A. & Crowd Control, Caveiras, La Banda Chuska și David Ness. Sub numele Peter Zaad lansează și muzică proprie și produce single-uri precum „Amor” (2024), „Solo” și „Vocile”, cu Kazi Ploae, ambele 2026.
Povestim cu Peter (& Petru) despre începuturile lui în muzică, de la casetă până la AI, colaborări, remixuri, sound design pentru film și scena independentă din România.
Începuturi
Prima dată are mai multe începuturi pentru mine. Prima dată când am pus mâna pe o clapă a fost prin clasa a 7 a când un prieten de familie mi-a lăsat timp de o săptămână un sintetizator/aranjor Roland G-800. Mă chinuiam să învăț de pe casetele pe care le aveam, note muzicale sau ce înseamnă un acord.
Apoi a venit era Internet Café-urilor și pentru că fratele meu Marian lucra la o sală de genul ăsta, mă lăsa să stau nopțile acolo și îmi instalase un soft de compus muzică pe nume Reason de la Propellerheads. Era soft de muzică electronică, destul de complicat pentru un copil de clasa a 8-a. Și ca să completez întrebarea, da, mai am îi astăzi prima piesă compusă în prima seară din acel internet cafe. De simțit că asta e meseria mea, a venit mai târziu, după terminarea liceului, când am și reușit să iau bani pe una din producțiile mele.
Două nume, Petru Bîrlădeanu și Peter Zaad. Cum au apărut?
Petru Bîrlădeanu este un inginer de sunet/compozitor/producător muzical experimentat și cu abilități tehnice, creative și vizionare extrem de dezvoltate. Peter Zaad este un artist destul de timid și în continuă căutare de idei.
Povestea NineBarz Music
Când am creat NineBarz Music, am vrut să fie un label care produce doar artiști noi, cu idei tari și care să primească un start puternic în carieră. O zi de lucru e obișnuită, încep dimineața când ajung și termin seara când plec. Hahaha, cred că nu aș putea să trăiesc în studio fără computerul meu.
Sound design pentru film: Cum arată o colaborare bună cu un regizor?
Lucrul cu un regizor nu este foarte diferit față de lucrul cu un artist. Pe amândoi îi ascult și încerc să le înțeleg viziunea asupra produsului pe care ei îl vor prezenta lumii. Dar munca în sine, compoziția, creația este total diferită la un film față de o piesa. Un film se gândește pe scene, pe intensități, pe joc actoricesc, pe un timeline strict, pe când o piesă se gândește mai mult din punct de vedere a ceea ce dorește să exprime artistul.
Nominalizare la Gopo pentru Duel în trei
M-am bucurat de nominalizare. La “Duel în trei” a fost totul foarte simplu, ținând cont de perioada în care se întâmplă acțiunea filmului, anii 1920-30. La filmul ăsta m-am ocupat de post-producția audio și a fost o experiență foarte frumoasă, pentru că am putut să creez o ambianță de sat din amintirile pe care le am eu din copilărie, de când mergeam la țară la bunici. Așa am putut să creez în prezent un film cu amintirile din trecut.
Ai produs artiști din universuri foarte diferite: Cum te adaptezi fiecăruia?
Pentru mine, muzica este universală. Nu are gen, culoare sau orientare. Nu cred că am sound-ul meu, de aia pot lucra lejer și pot trece foarte ușor de la un artist la altul. Cel mai mult pentru mine contează ideile pe care artistul mi le prezintă și cum le pot aranja eu și le pot produce, să pot să fac artistul să schițeze un zâmbet, să îl fac să danseze sau, mai bine de atât, să îi fac piele de găină când ascultă rezultatul final. De acolo până la urechile publicului este doar un pas și știu că va prinde produsul final.
Proiectul Hibrid
“Hibrid” a fost probabil cel mai complicat proiect pe care l-am produs. Să lucrezi cu 5 rapperi (Fane PDM, Vapor, Fratele, Celălalt și Omu Gnom) n-a fost deloc ușor, mai ales că eu am și compus, am și înregistrat, am și mixat tot albumul. Funny story: când lucram la albumul ăsta, înainte să îi dăm numele “Hibrid”, vorbeam cu Fane și i-am zis că eu cred că rap-ul se va duce în direcția asta de hibrid între old school rap și new era trap. Apoi la aproximativ o săptămână a lansat Kendrik Lamar albumul “Mr. Morale & the Big Steppers” care este fix hibridul de care ziceam. “KGB” cu Kazi și Gnom a fost o experiență foarte tare pentru că mi-am dat seama de la început că lucrez cu 2 artiști super experimentați și foarte creativi, ceea ce m-a ajutat pe mine să fiu mai relaxat și să urmăresc “goal-ul” acestui proiect. Cu Fratele, istoria este mai lungă. Este, probabil, singurul artist pe care l-am înțeles abia după ce am terminat cele 2 albume. Pentru că ascultându-le acum, mi-am dat seama ce a însemnat pentru el să scoată în față, să expună publicului, toate aceste piese.
Colaborarea cu Basska
Basska a fost o perioadă foarte frumoasă din viața mea. Am rămas prieten cu toți și chiar am și colaborat cu ei pe albumul lor “SIROCCO”. Reggae-ul și toate genurile care s-au rupt din el, a făcut și face în continuare parte din viața mea. De cele mai multe ori, când am de produs o piesă în genul ăsta, automat mă gândesc la perioada mea din Basska. Pace fraților mei!
În lumea dub fusion, între Jamaica, UK și Transilvania
Dub-ul a ajuns în studioul meu odată cu artistul și prietenul meu Obeah care mi-a oferit o șansă de a-mi deschide creativitatea și spre acest gen. Combinațiile de genuri pe care le-am făcut nu au fost pur întâmplătoare ci au venit dintr-o vastă cultură muzicală acumulată de-a lungul timpului. Din tradiția dub-ului am păstrat mai mult starea pe care o dă ascultătorului dar și felul în care sunt aranjate piesele (delay-uri lungi, ambianțe naturale, tobe dark etc).
Cum abordezi un remix
La distanță se lucrează cel mai bine, pentru că atunci când ideile sunt atât de diferite, producătorul este cel care ia deciziile finale și caută să aducă publicului rezultatul final din toată combinația de culturi. Un remix este, de obicei pentru mine, o piesă nouă cu aceeași bază a piesei originale. Încep de la ce îmi place cel mai mult din original, apoi îi creez un film diferit ca abordare și stil. Nu am un fix când vine vorba de startul creației, nu încerc să abordez tobele sau vocea mai întâi. Totul este pe feeling.
Provocări, surprize
Cel mai surprinzător a fost remixul pentru Denise Sherwood, pentru că nu mă așteptam să iasa vreodata reggaeton-dub. Hahahah! În primul rând, ca cineva să-ți încredințeze piesa pentru un remix, este momentul în care știu că relația artist-piesă a ajuns la momentul în care artistul are, poate, nevoie și de alt “input” de la alt producător în expunerea piesei. Și atunci intervine această separare de creație și de sound-ul original a piesei.
Tehnologia nouă din studio
Eu am crescut ascultând muzică la radio sau pe casete. Pe la începutul anilor ‘90 am ascultat prima mea bandă de magnetofon, cu celebra piesa a lui Stevie Wonder “I just called to say I love you”. Apoi când au apărut CD-urile și computerele au devenit mai accesibile, începusem să samplez din piese: o tobă, o linie melodica de synth, un pasaj întreg etc. Cu apariția Youtube-ului s-a deschis și mai mult variația de genuri din care puteam să samplez sau să mă inspir și totul a devenit și mai simplu. Iar acum, odată cu apariția AI-ului a apărut o alta modalitate de a crea muzică. Deși și eu folosesc prompt-uri pentru creat muzică, folosesc metoda asta cu ajutorul instrumentalelor mele (dacă am nevoie de alte idei) sau cu ajutorul textelor mele, dacă am nevoie de o idee de piesă. Apoi preiau toate aceste informații și samplez din piesele pe care le generează softul.
De exemplu: îmi place o porțiune din tobe, samplez bucata de 4-8 măsuri și o recreez cu tobele mele, îmi place o parte armonica, o recompun cu instrumentele mele, linia de bass o învăț și o recompun etc. Nu sunt de acord 100% cu prompt-area și urcarea pe platforme în varianta lor “raw” a pieselor pentru a monetiza asta, dar înțeleg că pentru oamenii care nu au experiență în domeniu, este o modalitate de a se juca și a face tot felul de experimente. Dar 100% nu sunt de acord cu folosirea vocilor artiștilor în mod deliberat și fără simț de răspundere pentru a genera monetizare, la fel cum nu sunt de acord nici cu folosirea imaginii actorilor sau a oricărui om generată de AI fără drept sau fără acord.
Trei discuri, produse de alții, care ți-au format urechea de producător
Primul disc este Michael Jackson - Thriller de la care am învățat ce înseamnă de fapt compoziția/ producția/ mixul unui album pop. Este fără doar și poate cel mai bun disc pop. L-am studiat în amănunt, am cumpărat și am citit cărțile lui Bruce Swedien, inginerul de sunet care a înregistrat și mixat Thriller, și am ascultat aproape toate interviurile și podcasturile în care se vorbește de Thriller. Al 2 lea disc este Dr. Dre - 2001, un album pe care aproape de fiecare dată îl ascult în întregime. Este un album care mi-a deschis ochii la ceea ce înseamnă hip-hop-ul modern și ce reprezintă sound-ul analog a consolei SSL, care astăzi este un sound pe care încerc să-l aplic cât de des pot în piesele mele. Al 3 lea disc are de fapt 2 albume pe același loc, Depeche Mode - Violator și N.E.R.D. - Fly or Die. 2 albume pe care le-am studiat și le studiez și astăzi în termeni de compoziție și mix. Sunt albume care m-au învățat că elementele acustice (chitări, tobe, piane) pot co-exista cu elemente electronice (synth-uri, drum machine-uri) iar mixul dintre ele este, de fapt, elementul care atrage oamenii să le asculte.
Ce lipsește scenei independente din România ca să aibă mai mult impact în afară
Scena independentă din România nu are dezvoltată o infrastructură. Nu există radio-uri destule care să livreze ascultătorilor muzica artiștilor independenți. Nu există destule locații unde artiștii independenți să țină concerte. Dar mai rău de atât, artiștii independenți cred că pot exista doar pe internet și că nu este necesară expunerea live într-un concert.
Ce urmează
Proiectul la care visez, este un album de hip-hop la care eu să fiu producător și să aduc pe album doar nume mari ale rap-ului românesc. Ceva în genul Dr. Dre - 2001. Pentru mine urmează un material nou în 2027, se conturează ușor-ușor un album, alte colaborări cu Fratele, Kazi Ploae, Christian D și surprize de la NineBarz Music, artiști noi pe care îi voi produce.
