Collective
Anastasia Staicu și Alexandra Teleucă: O viață cu mai puține deșeuri se învață ușor, dar se realizează mai greu
Roberta Curcă: M-a fascinat ideea asta că ceva masiv a dispărut și tot ce a rămas e un mostrar micuț, ce nu mai e obiect utilitar, ci un fel de artefact
Missed Call: La început am simțit o ușoară frică de a fi vulnerabili, dar cu timpul am realizat că tocmai lucrul acesta face ca muzica pe care o cântam să transmită și mai mult
Fine, it’s Pink: Una din cele mai mari provocări a fost să rezistăm în timp. E destul de complicat să trăiești ca artist indie în România și de multe ori chiar îți vine să renunți
Marian Mina Mihai si Radu Marțin: Orice software, plugin, AI sau componentă electronică poate genera o cheie de interpretare a unei idei
Daniel Mancaș: Trebuie să le oferi participanților un spațiu în care se simt confortabil încât să poată absorbi emoția livrată de artist. Și pe urmă sa le oferi o experiență cât mai “wow”
Matei Păun: Oamenii au o problemă cu eșecul și cu ideea de a nu reuși sau de a fi arătați cu degetul. În România, stigma aceasta este chiar mai mare decât în alte părți
Mihail Pautov: Eșecul, pentru mine, a însemnat mereu o transformare în ceva mai bun, mai bogat și mai plăcut
Andreea Moldovan: Când o ușă se închide, celelalte nu se deschid singure. Trebuie să încerci cât mai multe
István Téglás: Suntem la vârste la care ne e clar că nu există cale de întoarcere, iar viețile noastre au avut deja un parcurs pe care nu-l mai putem schimba
Monica Stan, One World România: În acest an am dorit să evidențiem pericolele ecologice și problemele de mediu, care s-au înmulțit într-un ritm agravant în ultimii ani
Nora Iuga în conversație cu Raisa Beicu: Dacă vreți secretul vieții mele este exact ăsta. Fericirea găsită într-un ceai de gutui lângă firimituri de pâine
Gabriela Mateescu: Atelierele de creație din România sunt puține, scumpe și în imobile instabile fizic sau juridic
Piotr Domalewski: Am crescut în provincie, printre oameni care se luptă cu fiecare zi. Printre oameni de care nu-i pasă nimănui. Am ales astfel de eroi pentru filmele mele
Simona Deaconescu & Anamaria Antoci: Între sigur și nesigur, rolul artistului în comunitatea locală și globală se renegociază în prezent și e normal să conștientizăm acest lucru
Izabella KisKasza, Street Delivery Baia Mare: Avem nevoie de orașe pentru viață. Cu pietoni și bicicliști, grădini deschise tuturor, nu cu mașini și bulevarde sterpe
Mirona Radu: Ne propunem să apropiem oamenii de filmele de calitate, filmele de animație sunt un mediu mai accesibil la prima vedere și de foarte mare impact
Ideo Ideis și noua relație dintre spectator-artă. ”Vom construi împreună un nou normal, care să ne permită atât spații sigure între noi, cât și apropierea de care cu toții avem nevoie pentru a crește”
Mihai Cocea, șef de partidă al Orchestrei Filarmonice din Bruxelles: Muzica are un efect diferit asupra fiecărei persoane și orice gen muzical își găsește ascultătorii
Andrei Tudose: În contextul în care ne-am obișnuit să vedem lucrări în mediul online, ajungem să nu mai observăm limitările ecranului
Anca Floroiu: Participanții la evenimente sunt mult mai selectivi și atenți cu felul în care aleg să-și petreacă orele sau zilele
Jurnal de război. Olga Grebennik: Trebuia să fac ceva. Să strâng un kit de supraviețuire, să scriu numele și telefoanele pe brațele copiilor. Dar de noi nu mai depindea nimic
Zoltán András: Sînt mereu interesat să învăț și să fac lucruri noi. Proiectul Jazzappella este un asemenea exemplu
Intrăm în era economiei bazată pe încredere. Încrederea devine din ce in ce mai mult o “marfă” valoroasă.
Amanda Coleman: Atunci când apare o criză, oamenii doresc ca cei implicați în situație să spună ceva, să recunoască ce s-a întâmplat și, în cazul în care există o anumită vină, să recunoască și să își ceară scuze
[Înainte de festival] Mădă Comorașu: Voluntariatul a devenit un must-have în portofoliul experienței și poveștilor împărtășite cu prietenii
[Înainte de festival] Alexandra Bălțatu: Se simt energia și entuziasmul de a ajunge mai aproape la oamenii din primele rânduri, dornici de a reveni în formula inițială
Alex Manea: Relația publicului român cu arta conceptuală e ca o dragoste cu năbădăi aflată în fază incipientă
Patricia Butucel: Cel mai important motor au turismului îl reprezintă arta, sub toate formele și manifestările ei
Mario Fabrika: Aici, în Ferentari, ești influențat ușor/ Dar eu merg pe drumul meu, nicidecum pe drumul lor
Sever Bârzan, mentor-voluntar la Studiourile Ferentari: Nu poți să-i salvezi pe toți. Nu poți să-i salvezi nici de ei înșiși uneori. Nu poți să-i salvezi de familie, de mediu. Însă merită, pentru cei câțiva care chiar reușesc
Turbo folk, punkul de Banat și istoria României. ”Vrem să înțelegem mai bine, prin muzică, ce ni s-a întâmplat înainte și după ’90”
Niko G: Fratele meu este lăutar și toată atenția din familie a fost spre el. Când m-am apucat eu de cântat, toată lumea m-a descurajat, spunându-mi că nu e de mine, că n-o să fac nimic
Carla-Francesca Schoppel: Trăim într-o epocă în care totul este un remix, o permanentă sursă de inspirație care ne provoacă să ne implicăm în proiecte interdisciplinare
7 ani de călătorie într-un jurnal. Gabriel Șerban: Când am început să scriu în jungla guianeză la lumina unui muc de lumânare, în compania liliecilor, nu mi-a trecut o clipă prin cap că am să public aceste jurnale
Mihai Lukács l-a adus pe Oedip la Timișoara: ”Refugiații din Afganistan par a fi necesari pentru ca europeanul civilizat să redevină uman”.























