E greu sa fii pisica. Pe bune. Imagineaza-ti ca toata lumea ta consta intr-un apartament decomandat cu doua camere din Dristor pe care l-ai mirosit si explorat de mii de ori si il cunosti mai ceva ca pe petele de pe propriile labute. Mananci in fiecare zi aceleasi lucruri, niste bobite cam fade, pentru ca "nu ai voie sa gusti mancare gatita, iti dauneaza la rinichi" si nu prinzi niciodata un geam deschis, "tu nu iti dai seama ca daca pici de la etajul 9 mori pana jos, iti pierzi cate o viata pe etaj". Imagineaza-ti plictiseala, claustrarea, obisnuinta. Pana si tu ai mai face din cand in cand pipi in diverse locuri din casa numai asa, ca sa te razbuni.
Si acum imagineaza-ti, prin comparatie, ce inseamna sa fii caine: locuiesti tot intr-un apartament de doua camere, poate in Titan, dar in fiecare zi usa de la intrare ti se deschide de cel putin doua ori si ai sansa sa descoperi lumea mare de afara. Mai un parc, mai un lac, mai un gratar pe la Mogosoaia, ai spatiu berechet sa alergi, sa agati, sa marchezi copaci si, cu putin noroc, sa mai si prinzi cate jumatate de mic. O minunatie, o viata plina de lucruri noi, in care nu ai timp sa te plictisesti, ba din contra, simti nevoia sa mai iei o pauza din cand in cand, un bine meritat somnic.
