Interviu cu fostul meu sef

In 2006 aventura mea in Next a inceput cu un interviu de angajare. Dupa 7 ani cu nopti si weekend-uri lucrate, proiecte faine, premii utile, functii exersate, prietenii legate si tot felul de intamplari de neuitat, m-am gandit ca ar fi frumos sau macar interesant sa se termine tot cu intrebari si raspunsuri. Cu rolurile inversate si putin ciudate, va prezint un interviu cu Liviu David, care de 15 zile ocupa la Next functia de fostul meu sef.

Semida Duriga: Au trecut 7 ani de cand m-ai angajat. Privind retrospectiv a fost o decizie buna? Sau ai ceva regrete?
Liviu David: Daca spun ca nu am regrete, o sa se creada ca o fac pentru ca imi iei interviu si ar trebui sa fiu dragut. Daca spun ca am regrete, ar fi un gest urat din partea mea, sa jignesc reporterul.
Fuck it, o s-o spun totusi: nu am regrete. Am stiut de la angajare ca esti genul de om care imi trebuie si nu mi-am schimbat parerea.

Semida Duriga: Cat de greu a fost sa lucrezi cu mine? E mai greu cu angajati in formula pasionat+incapatanat sau in cea mediocru+maleabil?
Liviu David: N-a fost usor sa lucrez cu tine, pentru ca traiesti cu pasiune si lucrurile bune, si pe cele mai putin bune, iar oamenii pasionati se demotiveaza usor. Stiu cum e, ca mi se intampla si mie, desi poate n-ar trebui, ca eu trebuie sa-i motivez pe altii. Noi doi ne-am motivat insa unul pe altul de fiecare data cand unul din noi cadea in depresie si mereu am scos-o la capat onorabil.

Cumva pasiunea si perfectionismul tau maniacal au generat o caracteristica incomoda pentru multi oameni, si anume o usoara incapatanare. E de fapt normal, eu inteleg perfect motivatia, caci incapatanarea asta a ta e arma cu care incerci sa aperi inovatia intr-o mare de indiferenta si mediocritate. E normal sa devii ferm, in conditiile in care nimeni nu stie sa dea directii strategice pana cand vad ceva de la creatie, moment in care toti sunt experti si critici. Adica esti lasat singur sa salvezi situatia, dar la sfarsit musai trebuie sa impaci pe toata lumea care-si da superficial cu parerea - lucru greu de acceptat de catre cineva care chiar a gandit lucrurile pe care ceilalti n-au stiut sa le ceara.

Nu-i usor sa lucrezi cu incapatinati, dar de cate ori am ales mediocri controlabili am avut momente in care mi-a fost dor de talentatii mai putin controlabili. Combinatia pasiune + talent + bun simt a ajuns sa fie atat de rara, incat oamenii care le poseda trebuie protejati in parcuri nationale.

Semida Duriga: Prin mana unui director de creatie trec foarte multi oameni. Ce calitati ii despart pe cei pe care ii regreti de cei pe care regreti ca i-ai luat?
Liviu David: BUNUL SIMT.
Bun simt, adica obraz. Rusine. Constiinta.
Bun simt, adica un simt sanatos al proportiilor si echilibrului. Instinct corect. Fler.
Bun simt, adica obiectivitate. Puterea oamenilor de a recunoaste ca nu stiu si dorinta de a invata. Capacitatea de a-si calibra sistemul, asa incat in timp sa ajunga sa ia deciziile corecte.
Daca oamenii nu au bun simt, se intampla o multime de anomalii:

Instinctul, fiind decalibrat, iti prezinta idei mediocre sau nepotrivite care lor li se par geniale. Mai rau, nu inteleg de ce nu le apreciezi aceste idei si incep sa creada ca ii persecuti.
Capacitatea de rezolvare a problemelor nu se ridica la nivelul perceptiei despre talentul propriu si, daca nu le iese (mai tot timpul), incep sa dea vina pe factori externi: colegi, timp, briefuri, client. Toate proiectele li se par grele si conditiile proaste. 
Intrucat perceptia despre ei insisi e anormala, se intampla sa nu accepte corect un feedback. "Nu stii tu" si "Bine ca esti tu destept" nu sunt replici pe care sa i le dai unui director de creatie atunci cand te afli in posesia unui IQ profesional de amiba.

Grosimea obrazului le afecteaza senzatiile. Au senzatia ca te pot fraieri. Ei cred ca nu iti dai seama cand nu isi fac treaba, ca nu ii vezi cand se uita la filme in timpul unui deadline urgent, ca nu remarci cand se dau bolnavi in mod repetat vinerea, ca nu stii ca scutirea medicala e de la o ruda care lucreaza in spital.
Lipsa bunului simt e o dereglare a instinctului si a normalului, care altereaza toate calitatile necesare unui creativ bun. Pacat ca oamenii fara bun simt isi mai gasesc inca de lucru.
Iarta-ma ca m-am lungit atat la raspunsul asta, dar m-ai atins la batatura.

Semida Duriga: Daca ar fi sa scrii un headline de recomandare pentru mine (ca o scrisoare e prea lunga), cum ar suna acesta?
Liviu David: Iata cum am ajuns la esenta acestui interviu. Haha. Gluma.
"Texte foarte bine scrise. Strategii si insight-uri exceptionale. Campanii unice. Prezentari bine gandite, scrise cap-coada, strategie + executie. Talent de CS. Experienta comerciala si de CSR. Si nu, nu e o agentie, e un singur om. Semida Duriga."

Semida Duriga: De la tine am invatat, cu greu si in foarte multi ani, sa-mi aleg bataliile. E adevarat ca cei care dau sfaturi nu pot sa le aplice ei insisi.
Liviu David: Aici insinuezi, desigur, ca eu nu imi aleg bine bataliile. Ma mahneste lucrul asta.
Da, cei care sunt in pozitia in care trebuie sa impace multe cerinte si asteptari de la oameni diferiti nu pot sa-si aleaga intotdeauna bataliile. Ce e important pentru unul este neglijabil pentru altul, si ajungi sa tratezi absolut toate proiectele cu prioritate maxima. In anumite pozitii insa chiar ai acest lux, de a-ti putea prioritiza corect pasii si de a-ti doza efortul. E totusi stupid sa tratezi un flyer comercial tehnic cu acelasi entuziasm cu care faci o campanie care sa schimbe perceptii.

Semida Duriga: Da-mi un sfat pentru cariera mea de acum incolo.
Liviu David: Fii atenta unde te stabilesti, pentru ca un job nou e ca o casa noua. Degeaba arata misto daca vecinul de deasupra te inunda, cel de la doi iti fura corespondenta si cel de peste drum asculta manele cu geamul deschis.

Semida Duriga: Daca ar fi sa schimbi un singur lucru din toti cei 7 ani in care am lucrat impreuna, care ar fi acela?
Liviu David: M-as fi luptat mai mult si mai din timp sa inteleaga managementul ce esti in stare sa faci.

Semida Duriga: Dupa plecarea mea stiu ca ti-ai mutat biroul in locul meu. Ce calitati de-ale mele vrei sa ti se transfere astfel si ce defecte speri ca am luat cu mine ca sa nu mai fii in pericol?
Liviu David: De fapt de aia m-am si mutat, poate mi se transfera niste new features. As vrea sa mi se imbunatateasca memoria. Sa fiu un pic mai rapid si mai organizat. Sa reusesc sa fiu un manager mai bun. Sa gasesc insight-uri exceptionale.
Pot insa mosteni defecte semidiene groaznice. As putea sa-mi pierd si bruma de skill-uri tehnice pe care o mai am. In timp, interesul meu pentru ponei si delfini ar atinge un nivel periculos. As capata incapatanarea unei capre. As putea deveni hiper-maniac cu detaliile. De fapt, stati, ca pe asta ultima o am deja.

Semida Duriga: Next are anunt pe IQads ca angajeaza copywriter. Exista vreo intrebare pe care ai vrea sa mi-o pui, astfel incat testimonialul meu sa ajute agentia in gasirea unui om valoros?
Liviu David: De ce un om atat de pasionat si muncitor a stat 7 ani in Next, cand putea sa se duca in absolut orice agentie, pe alese? 
(cautam si art / graphic designer)

Inception (n.red.: raspunsul la intrebarea pusa ca raspuns la intrebare): Am stat pentru cativa oameni foarte misto, pentru acele momente cand lucrurile au iesit memorabil in ciuda faptului ca totul e mai greu intr-o agentie locala si independenta, pentru libertatea de a veni cu noi idei si sisteme, pentru satisfactia unei constructii durabile pe care cei migratori n-au cum s-o simta, pentru respectul fata de un director de creatie care, din pacate, pretinde intotdeauna mai putin decat face el insusi, pentru ca genului meu de personalitate ii este mai greu sa renunte decat sa continue, pentru promisiunea unui ponei si or mai fi fost si altele punctuale care ar face interviul infinit mai lung decat este...

Semida Duriga: In cele mai crunte momente de disperare, cand clientii innebunesc, proiectele sunt triste si urgente, iar task-urile de management te coplesesc, care e gandul care te face sa nu renunti si sa iubesti in continuare meseria asta?
Liviu David: Gandul ca mai pot scoate un "ce misto e asta" de la oameni. Nu de la clienti, nu de la actionari. De la oameni.

Semida Duriga: Cum stii cand ai dreptate? Si cat de greu e sa recunosti cand nu ai?
Liviu David: Directorul meu de creatie din Australia mi-a spus "N-ai cum sa stii mereu care decizie e mai buna, dar cea mai proasta decizie e sa nu iei nici o decizie". Asa ca, atunci cand raspunsul nu e un DA sau NU clar, las instinctul sa hotarasca, ajutat putin si de experienta. Bai, dar cand am argumente precise, stiu SIGUR ca am dreptate. N-ai cum sa ma convingi ca nu e asa daca nu ai si tu argumente pe masura.
Pe scurt, am intotdeauna dreptate. Mai putin atunci cand nu am, lucru care ma enerveaza cumplit, pentru ca eu am muncit pentru asta... Si am fost si bolnav...

Semida Duriga: Esti unul dintre cei mai perfectionisti, exigenti si inteligenti directori de creatie. Cat de compatibile sunt aceste calitati cu Romania?
Liviu David: Esti una dintre cele mai subiective fiinte pe care le cunosc, acum inarmata cu o perie gigantica. Pune peria aia jos, ca ma gadila groaznic.

Cred ca e imposibil ca oamenii perfectionisti si exigenti sa ramana la fel de perfectionisti si exigenti in Romania. La un moment dat sistemul ii va convinge sa lase garda jos. Degeaba incerci insistent sa-i faci clientului un Mercedes. Daca el vrea un Lastun*, fa-i un Lastun, nu te mai incapatana cu "exigentele" tale. Si uite asa ajungem incet, incet, daca vrem sa ramanem intregi la minte, sa propunem doar Lastuni. Ca oricum nu are nevoie nimeni de Mercedes.

Partea proasta pentru industria noastra e ca, in timp ii pierdem pe cei care stiau sa monteze piesele de Mercedes, o sa si avem mai mult mecanici de cartier, care fac Lastuni. Iar cand o sa ni se ceara un Mercedes n-o sa-l mai putem produce, ca specialistii au fugit unde chiar conteaza ce stiu sa faca.

* Pentru cine nu stie: Lastunul era pe vremuri un fel de Tico, mic si ingramadit, ciuca mistourilor.
Iata un banc: "Ce e peretele inalt de pe marginea drumului, cand mergi cu un Lastun? Bordura."

Semida Duriga: Din seria sa impacam creativitatea cu eficienta, in incheiere un mesaj de 100.000 de like-uri pentru cititorii IQads. 
Liviu David: Da like daca esti pe pagina asta. Facem o verificare tehnica.

Extra info:
Semida Duriga este ex-Group Creative Director, ex-CSR director la Next Advertising, actualmente junior coffee maker la IQads si freelancer experimentalist.
Liviu David este Creative Director la Next Advertising, luptator cu mediocritatea, copywriter de placere, art si regizor de ocazie.
Next Advertising este o agentie cu multe posibilitati.