[Din presa in PR] Ioana Dimitriu credea ca "PR-ul este 90% glam si 10% munca"

[Din presa in PR] Ioana Dimitriu credea ca "PR-ul este 90% glam si 10% munca"

Jurnalismul si PR-ul, aceasta relatie complicata a comunicarii: se urasc, se incomodeaza, au nevoie unul de altul, trebuie sa fie prieteni. Cu toate acestea, multi oameni din presa iau drumul relatiilor publice la un moment dat. IQads a vorbit cu cativa dintre ei: unii care au lucrat in presa 20 de ani, altii care au fost jurnalisti pentru mai putin timp. Cum se face trecerea? Care e motivul? Care sunt socurile de adaptare?

Ioana Dimitriu (PR Manager Links Associates) spune ca nu vede plecarea din presa ca pe o ruptura, ci ca pe o noua destinatie. Ce prejudecati avea despre PR si care au fost realitatile pe care le-a descoperit in noua meserie povesteste in textul de mai jos.

La Ziua, din ziua "-1"

Am inceput sa lucrez in presa din 1993, imediat dupa absolvirea facultatii. Se lansa cotidianul "Ultimul cuvant", care din pacate nu a rezistat prea mult pe piata. S-a format insa atunci o echipa excelenta de jurnalisti care a mers impreuna mai departe, "en passant" la Romania Libera, pentru ca mai tarziu sa lanseze ZIUA, unde am lucrat din ziua "-1" pana in 2005.

Mult timp am avut doua joburi, fiind corespondentul Agentiei Nationale de Presa a Greciei (Athens News Agency), in perioada 1996 - 2011. In mai 2011 am facut marele pas spre PR. Am mai lucrat, pentru scurt timp, la Averea, saptamanalul Prezent si apoi la Cancan.

Motivul pentru care ai plecat din presa

Nu pot sa spun ca am plecat definitiv din presa, nu am perceput mutarea in PR ca pe o ruptura, ci ca pe o destinatie noua pe care am avut curiozitatea sa o descopar. Cu atat mai mult cu cat mai cochetasem cu ideea, de-a lungul anilor, insa de fiecare data a invins jurnalismul, care te prinde ca un drog.

Eu continui sa privesc meseria de PR cu ochi de jurnalista, ceea ce e un avantaj, iar colegii mei de la Links Associates se amuza cand, in timpul activitatii mele, ma pun in ambele ipostaze: cea de PR-ist si cea de jurnalist.

Ca o gluma, de multe ori cand revin de la o intalnire, le spun colegilor "Sa mergem la redactie!", in amintirea vremurilor trecute. Faptul ca de multe ori "functionez" ca un jurnalist este un avantaj pentru mine si pentru colegii mei pentru ca sunt obisnuita sa stau conectata 100% la evenimente, sa citesc tot ce este relevant si sa fac research pentru clienti la fel de serios ca atunci cand pregateam un interviu sau un articol de fond.

Ca sa raspund totusi la intrebare, am plecat pentru ca imi doream o ruptura de ritm in momentul in care puteam sa modelez cariera, iar PR-ul mi s-a parut un pas firesc pentru ca nu trebuia sa sterg cu buretele tot ceea ce facusem pana atunci si sa dau un restart, ca intr-o alta meserie. Am dat doar refresh si acum updatez continuu, ca sa glumesc, in continuare, in termeni jurnalistici.

Nu regret acel telefon - singurul - pe care i l-am dat Corinei Vintan, pe care o stiam de pe vremea cand eram acreditata la MAE.

Am fost omul potrivit la momentul potrivit, nu ne-am cautat prea mult una pe alta. Mi-a spus doar atat: "Vino la noi, avem nevoie de un jurnalist care sa scrie bine!". Am intrat la Links Associates cand compania avea preponderent activitate de lobby.

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Nu pot sa pun degetul pe o nemultumire anume, poate ca percepeam o anume frivolitate din partea PR-ului pe vremea cand eram in presa. Insa cu siguranta acest lucru era o forma a inceputului PR-ului in Romania iar lucrurile s-au schimbat foarte mult.

Astazi stiu cata munca este in spatele unei campanii stralucite de PR si regret ideile preconcepute, neverificate, pe care le aveam despre PR-isti.

Totusi, unele nemultumiri ale jurnalistilor sunt valabile si astazi pentru acei oameni din PR care se considera doar o interfata a clientului si nu o punte de legatura cu presa. Jurnalistii nu trebuie sa primeasca un simplu comunicat de presa scris in limbaj de lemn, care sa ajunga la cos, ci o stire de presa pe care sa o inteleaga si care sa le usureze munca.

Pe vremea cand eram jurnalist ma suparau reprezentantii de PR care nu raspundeau la intrebari, dar aveau pretentia sa aiba aparitii in media, desi comunicarea era deficitara.

Ce nu-ti place in relatia presa > PR

Ideal este ca ziaristii sa fie prieteni cu specialistii in PR si sa inteleaga ce, cat, de ce si cum gandesc acestia despre clientii lor. Dar, in goana dupa senzational, justificat de nevoia de a face rating si click-uri pentru a sustine businessul de media, de multe ori ziaristii exagereaza sau chiar scriu intentionat neadevaruri.

Ma intristeaza declinul presei romanesti si exodul fortat si masiv al jurnalistilor, in special al celor buni, catre alte domenii. Aceasta situatie este daunatoare pentru ca, in calitate de specialist in PR, ai din ce in ce mai putini jurnalisti profesionisti cu care sa lucrezi si care sa inteleaga businessul clientilor in contextul general.

Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie

Am norocul sa ma adaptez foarte usor, asa ca nu am avut niciodata de suferit din acest punct de vedere. Imi amintesc, insa, ca in primele luni in PR mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu ritmul de lucru diferit. In presa aveai o activitate repetitiva, inchiderea editiilor era la aceeasi ora si zilele de munca intensa semanau una cu alta.

In PR, deadline-urile sunt in zile si la ore diferite iar campaniile se pot suprapune, astfel ca ritmul de lucru este fluctuant. Colegii mei de la Links se si amuzau de altfel de starea mea permanenta de agitatie, "importata" din presa, de dorinta mea de a da gata to-do list-ul intr-o singura zi. In timp, am invatat ca deadline-urile depind de client si de cum iti planifici activitatea.

Ce credeai despre PR, cand erai jurnalist, si s-a dovedit a fi gresit

Ca PR-ul este 90% glam si 10% munca. Mai credeam ca PR-istii nu isi consiliaza clientul, ci transmit informatiile fara a le prelucra si de multe ori fara sa le inteleaga. Apoi am inteles ca PR-istul nu este un simplu postas, care face schimb de mesaje, ci un om a carui opinie conteaza atat in fata clientului, cat si a jurnalistilor.

Consideram, de asemenea, ca PR-istii nu stiu sa vorbeasca pe intelesul publicului larg si ca eu, ca ziarist, trebuie sa fac mare parte din munca lor dar am inteles ca de multe ori acestia chiar nu pot comunica totul despre clientii lor si trebuie sa stie sa dea relevanta unor informatii care sa prinda la jurnalisti si, desigur, la public.

Avantajele si dezavantajele, unui PR-ist cu trecut in jurnalism?

Am o lista lunga de avantaje si poate ca cel mai valoros este acela ca vorbesc aceeasi limba cu presa, adica stiu destul de bine ce isi doresc jurnalistii sa afle de la clienti. Si care sunt ingredientele unei stiri de calitate.

Prin urmare, provocarea este sa gasesti echilibrul perfect intre ce-si doreste presa si ce-si doresc clientii, astfel incat rezultatul comunicarii sa se vada in imaginea clientului. In plus, PR-ul este parte a marketingului, care, desigur, impreuna cu vanzarile aduc beneficii clientului.

De aceea, ca jurnalist, inteleg si provocarile mediului online si noile tipuri de comunicare moderna, ceea ce excede vechea relatie strict intre presa traditionala si PR-ul traditional.

Desigur ca in cele mai multe situatii este vorba de un dans pe sarma, insa cand tragi linie, rezultatele sunt pe masura efortului. Apoi, ca fost jurnalist, dispui de o baza de date fabuloasa, iar dincolo de un mail si un telefon mobil sunt fosti colegi, prieteni, cunostinte care de regula iti raspund pentru ca te cunosc si pentru ca ai stiut, in timp, sa iti intretii relatiile. Si, impreuna cu ei, gasesti rezolvari la problemele complicate. Acest lucru este esential pentru noi la Links Associates, pentru ca avem si clienti pentru care facem comunicare de criza.

Tot ca avantaj vad experienta mea ca jurnalist de agentie de stiri, care s-a confruntat zilnic, ani la rand, cu deadline-uri imposibile, cu zeci de ore de munca neintrerupta si week-enduri petrecute la redactie. Toate acestea se traduc intr-o viteza mare de reactie, ceea ce poate face de multe ori diferenta intre esec si reusita in comunicare.

Un dezavantaj pe care l-am resimtit a fost ca m-am aruncat direct in munca de relatii publice fara o pregatire teoretica anterioara. A trebuit sa recuperez in timp citind, intre deadline-uri si strategii de comunicare. Poate ca nu a fost corect din punct de vedere al traseului profesional insa, pe de alta parte, am imbinat teoria cu practica facandu-le pe amandoua in acelasi timp.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

Ma implic cu drag in toate proiectele pentru ca asta mi-e stilul. De aceea le-as putea enumera pe toate, fiecare cu partile lui interesante. Dar votez campania pentru ansamblul urbanistic Palas din Iasi ca proiect de suflet.

Un efort de PR urias, sustinut atat de la Bucuresti cat si de la Iasi de doua echipe entuziaste. Iar rezultatul vorbeste de la sine, astazi Palasul fiind "inima" Iasului. Toata lumea a auzit de cel mai modern mall si complex urbanistic din tara, dezvoltat de Iulius Group.

As mentiona si un moment de referinta in cariera mea de PR-ista, afilierea Links Associates la Edelman, cea mai mare companie de PR din lume.

Ti-e dor de presa?

Sigur ca mi-e dor de presa, mai exact de presa de inceput cand toti jurnalistii erau entuziasti iar publicul ii rasplatea pe masura, sustinand tiraje pe care nu le mai intalnesti astazi. Imi amintesc cu emotie de lansarea ziarului ZIUA in 1995, cand o mana de jurnalisti realizau cel mai impetuos cotidian al acelor ani.

Imi amintesc de primul numar al ziarului "Averea", un adevarat proiect quality de media, orientat catre zona de business. Si de multe alte momente de exuberanta, dar si deznadejde, marturii ale unei epoci apuse, dar niciodata uitate.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Pozitii

Subiecte

Sectiune



Related