[Din presa in PR] Romanita Oprea: Este nevoie de o perioada de acomodare pana ajungi sa scrii un comunicat de presa "PR"- istic

[Din presa in PR] Romanita Oprea: Este nevoie de o perioada de acomodare pana ajungi sa scrii un comunicat de presa "PR"- istic

Jurnalismul si PR-ul, aceasta relatie complicata a comunicarii: se urasc, se incomodeaza, au nevoie unul de altul, trebuie sa fie prieteni. Cu toate acestea, multi oameni din presa iau drumul relatiilor publice la un moment dat. IQads a vorbit cu cativa dintre ei: unii care au lucrat in presa 20 de ani, altii care au fost jurnalisti pentru mai putin timp. Cum se face trecerea? Care e motivul? Care sunt socurile de adaptare?

Romanita a lucrat 12 ani in presa si 5 in PR. In prezent, este freelancer si ofera consultanta mai multor agentii si companii. Ea spune pentru IQads care sunt prejudecatile pe care le avea despre oamenii de PR inainte de a lucra in relatii publice, cum e relatia cu jurnalistii, din cealalta tabara, si daca ii lipseste presa.

12 ani in presa

Am inceput sa lucrez in presa inca din primul an de facultate, in februarie 2001, la onlinesport.ro, unde eram reporter si faceam activitate de teren. Dupa un an de zile am trecut in zona de radio si am inceput sa abordez pentru prima data domeniul economic, care mi-a conturat intreaga cariera jurnalistica.

Am lucrat pentru departamentul de stiri economice, unde eram reporter-redactor. Am invatat inclusiv sa dau voce si sa montez. A fost o perioada senzationala, in care nici nu mi-am dat seama cat de mult alergam si munceam, atat de faina era atmosfera si de cool erau oamenii.

Cum din pacate nu poti sa te hranesti doar cu pasiune, un an mai tarziu ma gandeam cum sa fac sa imi gasesc un job care sa si plateasca. Atunci am intrat cu adevarat in lumea media & advertising, cand Iulian Toma mi-a propus sa scriu pentru site-ul si, ulterior, revista AdMaker. Aici cred ca am inceput sa prind microbul domeniului, iar pasiunea s-a statornicit o data cu pozitia de redactor media & advertising la revista Biz, in 2004.

Odata cu intrarea "Campaign" pe piata locala, ca licenta a grupului BMG, am inceput sa scriu si pentru ea si drumul in cariera mi s-a conturat. Am stiut clar ca asta imi doresc sa fac multi ani de atunci inainte: presa de media & advertising – un domeniu in continua schimbare, dezvoltare, in care mereu inveti ceva nou, care te tine constant in priza.

Tot atunci am cunoscut-o si pe Anca Rancea, care avea sa devina cea mai buna prietena a mea, si alaturi de care am format celebrul "blondele de la Campaign". Impreuna am decis in martie 2006 ca este timpul sa plecam pe cont propriu.

Am lucrat impreuna la un format nou de emisiune si am devenit in scurt timp realizatoarele "Marca Inregistrata", emisiune produsa de Zero Productions. In acelasi timp am revenit si in print si online, ca senior editors pentru "The Marketer" si IQads. O perioada cu adevarat frumoasa, in care am invatat enorm si pentru care trebuie sa le multumesc tuturor celor care ne-au dat sansa de a invata si a dezvolta sectiuni si rubrici noi, fara presiunea unui return of investment imediat. O sansa pe care putini oameni o mai au astazi.

La sfarsitul lui 2006 am primit insa incredibila oferta de a fi redactor sef al revistei "Campaign". Desi m-a speriat initial aceasta pozitie, nu am putut sa nu accept o provocare atat de mare. A fost "rolul" vietii mele, o perioada ce nu mi-as fi dorit sa se termine niciodata, si sper ca nu am dezamagit.

Total nu am plecat nici astazi din presa, inca mai pastrez un pic legatura cu scrisul, pentru ca mi-ar parea rau sa uit cum este sa te documentezi, sa scoti un interviu de pe reportofon, sa redactezi material. Contractual vorbind insa, ultimul proiect editorial s-a incheiat in 2013, eu insumand astfel 12 ani de jurnalism.

Am inceput sa lucrez in PR in iunie 2009, in cadrul Millenium Communications, actual Millenium People.

Motivul pentru care ai plecat din presa

Jurnalismul a reprezentat marea mea pasiune din punct de vedere al carierei, foarte multi ani de zile. Este ceea ce mi-am dorit sa ajung inca din clasa a XI-a. Cu bucurie pot sa spun si ca a fost cea mai frumoasa perioada a carierei mele pana in prezent. Am plecat din presa din mai multe motive.

Grupul de presa pentru care lucram in acel moment (Business Media Group) a fost foarte lovit de criza si nu ne mai primeam salariile complet de multe luni de zile. Mi-am dat seama ca aceasta situatie nu se va schimba si ca oricat de mult mi-as dori sa lucrez in continuare pentru site-ul pe care il concepusem si lucrasem de la zero, alaturi de colegii mei, faceam o munca "patriotica". Neavand si alte colaborari in acel moment nu se justifica deloc din punct de vedere financiar si moral.

Perioada a coincis cu o oferta foarte frumoasa din partea lui Andrei Bortun, de a lucra pentru trei proiecte in cadrul Millenium Communications, printre care si festivalul de publicitate Internetics. Din punct de vedere profesional mi s-a parut o alegere perfecta: continuam legatura cu lumea publicitatii si a PR-ului, care ma pasiona foarte mult, dar urma sa si invat foarte multe despre organizarea de evenimente si munca intr-o agentie de PR de top. Era melange-ul ideal, in ceea ce ma priveste.

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Cred ca mereu m-am inteles foarte bine cu oamenii de PR. Nu am avut niciodata conflicte, chiar daca mici neintelegeri pot aparea oricand, bineinteles. Singurul lucru vizibil care nu mi-a placut niciodata a fost follow-up-ul agresiv in urma trimiterii unui comunicat de presa sau a unei invitatii. In activitatea mea de acum incerc sa nu depasesc anumite limite si din acest punct de vedere.

Ce nu-ti place in relatia presa > PR

Prefer sa nu generalizez. Sunt anumiti jurnalisti carora nu am avut niciodata ce sa le reprosez si cu care am colaborat exemplar. Cum insa nu totul poate sa fie perfect, pot spune ca nu imi place lipsa de feedback a unor jurnalisti. Faptul ca desi nu ii intereseaza un anumit subiect / nu pot veni la un eveniment, etc, nu trimit macar un mail de raspuns in care sa precizeze acest lucru. Sau daca initial au confirmat si ulterior nu mai pot veni si nu anunta in prealabil.

Nu imi place de asemenea cand accepta un subiect sau o propunere si dureaza saptamani intregi pana se prezinta la interviu sau trimit intrebarile. Ma face sa imi pun intrebarea daca intr-adevar ii intereseaza acel subiect sau nu.

O alta problema mai este situatia in care ei primesc raspunsurile in deadline si dureaza o saptamana sau doua pana la publicare. Nu imi place si nici nu mi se pare potrivit sa revin eu cu x e-mailuri de reminder sau in care sa ii intreb ce s-a intamplat si cand va aparea materialul. Stiu ca uneori nu tine de ei data de aparitie, insa in momentul in care ar sti cand este aceasta ar putea reveni cu un raspuns.

Inteleg foarte bine dificultatile vietii de jurnalist in aceasta perioada si nu imi place sa stresez cu remindere, tocmai de aceea as prefera sa vina informatia de la ei. Si clientii mei trebuie sa stie cand vor aparea respectivele materiale si este datoria mea sa ii informez de acest lucru.

Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie

Nu pot sa spun ca au fost socuri de adaptare. Am avut noroc cu o echipa foarte faina condusa de Raluca Bailescu, cu care ulterior am mai colaborat si in cadrul propriei ei agentii – MakeSense PR. In plus, ii cunoasteam anterior pe multi dintre colegii mei (Andreea Dragut, Elena Bululete, Madalina Mezdrea, etc.) si probabil ca acest aspect mi-a usurat mult adaptarea.

Cel mai dificil cred ca a fost sa ma adaptez la un alt ritm de lucru. Eu veneam de la alergatura pe banda rulanta, de la un program de cautare non-stop de idei si de materiale in exclusivitate, de la coordonarea si trainuirea unei echipe de jurnalisti, la un ritm mai lejer si mai relaxat (eram de-abia la inceputul procesului de rebranding al Internetics). Aveam constant senzatia ca nu fac suficient si ma gandeam cum imi pot ajuta in plus colegii.

De asemenea, simteam o nevoie foarte mare de a creste, de a invata, de a evolua repede. De parca ma grabeam spre ceva, spre un tel foarte indepartat. Cred insa ca despre aceasta etapa ar putea spune mai multe colegii mei mai experimentati din acea perioada.

Prejudecati despre PR

Initial credeam ca se castiga mult mai bine decat in jurnalism si ca munca este mai usoara. Faptul ca am inceput insa destul de devreme in activitatea mea de jurnalist sa am prieteni consultanti de PR mi-a sters repede miturile pe care mi le creasem singura sau cu ajutorul celor din jur.

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Cred in primul rand ca un fost jurnalist intelege mult mai bine realitatea muncii de zi cu zi, problemele cu care se confrunta jurnalistii, dar si ce este cu adevarat relevant din punct de vedere informational pentru ei. De asemenea, consider ca un fost jurnalist, actual consultant de PR, stie mai bine cum sa abordeze un jurnalist, cum sa ii propuna o tema, cum sa il convinga de importanta acelui subiect. Faptul ca si el a trecut ani de zile prin acelasi sistem, a vazut realitatea din acelasi unghi precum jurnalistul, conteaza enorm.

Dezavantajul major ar fi ca este greu sa te dezobisnuiesti de "gandirea de jurnalist". Este nevoie de o perioada de acomodare pana ajungi sa scrii un comunicat de presa "PR"-istic, pana ai o anumita abordare fata de client in situatiile dificile sau cand vedeti lucrurile total diferit. Nu este usor sa fii om de Client Service sau PR, oricat de multi oameni ar credea acest lucru.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

Stiu ca poate suna a cliseu, dar in cazul meu chiar este adevarat: tin foarte mult la toate proiectele pentru care am lucrat si la relatia stabilita cu fiecare client. Pentru mine PR-ul nu este doar o meserie sau doar un job, investesc pasiune si atentie in fiecare colaborare. Am avut norocul de colaboratori curajosi si de libertate de desfasurare, fie pe proiecte pe termen lung sau proiecte punctuale. Sunt, insa, in primul rand recunoscatoare clientilor de cursa lunga, care mi-au oferit increderea lor si pe care ii consider deja prieteni. Este o onoare sa ma ocup de brandurile voastre, zi de zi.

Un proiect de care m-am atasat insa foarte mult si a reprezentat o noutate in cariera mea a fost promovarea colectiei de autor "Mari Actori Romani", lansata de casa de productie audio-video Sud-Est Top Production, ocazie cu care am avut onoarea de a cunoaste adevarate valori ale teatrului romanesc: Radu Beligan, Mircea Albulescu.

Un proiect din presa de care esti mandra

Sunt foarte mandra de doua proiecte: Campaign Romania si strategic.ro. Pentru Campaign am avut ocazia de a lucra inca de la lansarea pe piata romaneasca (in 2005), dar, totodata, a reprezentat si varful meu de cariera in jurnalism: redactor sef in perioada 2007-2008.

A fost o perioada minunata, in care am participat la festivaluri internationale importante ale industriei (Cannes, Portoroz), dar si la Congresul Mondial IAA de la Washington – unde am fost singurul reprezentant al presei romanesti. Multumesc foarte mult Felix Tataru si Victor Dobre pentru aceasta experienta unica.

Ca premiu pentru castigarea editiei Cannes Predictions 2005, am avut norocul sa fiu fix in mijlocul echipei Leo Burnett cand a devenit prima agentie romaneasca invingatoare la Golden Drum. De asemenea, nu voi uita niciodata minunatul sentiment pe care l-am avut cand in timpul primei conferinte din cadrul Cannes Lions 2007 am aflat ca Romania castigase primul Leu de Argint la media, urmat la cateva zile distanta de primul Leu de Bronze la print. Acestea sunt momente unice, emotionante si care te fac sa te simti important ca esti roman intr-o multime de straini.

Tot "Campaign" mi-a oferit si sansa deosebita de a fi in juriul Epica 2007, unde am reprezentat Romania.

Strategic.ro a fost cel mai amplu portal roman de publicitate, marketing, media & PR, la care am lucrat de la stadiul de concept, idei pentru design, strategie si pana la recrutarea echipei si implementare. Am fost foarte mandra de rezultatul echipei si de materialele care au aparut pe acest site si sunt sigura ca ar fi putut avea un viitor lung daca fostul patron accepta una dintre multele oferte de cumparare primite.

Sunt foarte mandra si de colegii mei din acea perioada, care acum au cariere importante in Romania si in strainatate (Irina Mateescu – marketing, redactie: Carmen Paun, Denisa Nica, Anca Muraru, Florin Ionescu).

Ti-e dor de presa?

Cred ca v-ati prins deja de raspunsul meu la aceasta intrebare :)) Da, imi este dor de presa de profil din perioada ei de "glorie". Imi este dor ca puteam sa facem multe proiecte interesante, ca existau bugete, ca puteam lega parteneriate cu festivaluri internationale si puteam trimite echipele in strainatate, sa cunoasca si sa interactioneze cu cei mai buni oameni din industrie.

Ne puteam permite o echipa mare si cu experienta. Veneam cu totii in redactie cu mare drag si munceam cu multa pasiune. Imi este dor de aceasta perioada pentru ca atunci m-am format cu adevarat ca jurnalist si ca sef de echipa, a fost o provocare mare pentru un tanar de varsta mea (aveam 24 de ani si deja 6 ani de presa in spate cand am devenit redactor sef al Campaign Romania).

Eu nu m-am desprins insa niciodata total de presa. De cand sunt freelancer (octombrie 2009), am lucrat ca si colaborator pentru mai multe publicatii si proiecte punctuale de jurnalism (revistele Money Magazine si Money Express, portalurile SMARK si adhugger.net, etc.). Momentan, datorita prietenei mele Cristina Blanaru, imi exersez redactarea in engleza pentru site-ul ei de marcomm, unde public materiale de la diverse evenimente din industrie.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Leo Burnett

Leo Burnett Romania este unul dintre cele mai prestigioase nume din industria de marketing si comunicare din Romania. In mod constant o agentie de top, Leo Burnett a reusit de-a lungul timpului sa creeze lideri... vezi detalii »

Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Related