De departe, din Mexic, de unde gandeste campanii fara geografie, Ema Prisca spune asa: critica e buna si nu ar trebui sa lipseasca din nicio adunare omeneasca. Furia este si ea buna. Cea de pe internet l-a dat pe Ponta jos. Ura e mai putin buna. Se traieste greu cu ea.
Si zilele acestea, cand oamenii ard carti, parca cere o noua interpretare.
Nu am deloc senzatia ca suntem inlauntrul unei societati atat de polarizate in opinii. Bine, nu cred ca sunt prea multi autorii de opinii in Romania. Dar tensiune e. Tensiune si primitivism.
Imi amintesc cand am venit in decembrie la Bucuresti, era dupa o calatorie in care trecusem prin patru aeroporturi si trei tari. Si la Bucuresti am dat de cel mai marlan taximetrist din periplu, care m-a invitat sa-mi bag singura valiza de 20 de kg, in portbagaj. Asta a fost primul contact uman cu tara mea, dupa sase luni.
Cred ca tensiunea si barbaria din Romania sunt strans legate de saracia lucie a tarii, de cei peste 40% dintre romani care traiesc in saracie neagra si de cei 30% de romani depresivi despre care vorbea profesorul Aurel Romila, de lipsa intamplarii de lucruri bune, de lipsa de plan si valori la nivel de societate.























