La inceput erau prin Vama, la Soni. Apoi si prin cate o terasa din Bucuresti. Pe la pensiuni cochete din colturi de tara. Incet, incet, au aparut peste tot. Orice festival, eveniment din parc sau locuri cu verdeata si copaci au hamace. Ba chiar si unele baruri, in interior. In fine, acum au aparut si cele portabile, personale. Te duci in parc sau in vizita cu hamacul dupa tine.
E o chestie cu hamacele. Creeaza dependenta. Iti ofera iluzia evadarii. A odihnei furate fara sa pleci din oras.
Daniel Bulai si-a dat si el seama de asta si asa a pornit Hamace Colorate. Are 22 de ani, este din Sfantu Gheorghe si urmeaza cursurile unei Facultati din Brasov.
Hamacele sunt facute de mama lui. Cand au inceput, nici unul dintre cei doi nu credeau ca hamaceala a prins atat de bine printre romani, incat sa aiba un numar asa mare de comenzi, din toata tara.
Hamace Colorate a aparut acum un an, la sfarsitul lunii iulie, mai mult sau mai putin ca o nevoie.
Neavand o situatie financiara extraordinara si, fiind student, voiam sa fac banii mei de cheltuiala si sa nu le mai cer alor mei, caci stiam ca si ei au nevoie. Pe parcurs mi-am dat seama ca nu acesta ar trebui sa fie scopul primar si, in momentul de fata, am inceput sa regandesc situatia.
