Oaspeti in Bacau, alaturi de UNICEF si Smiley

Oaspeti in Bacau, alaturi de UNICEF si Smiley

"Imi place sa surprind emotie in portretele pe care le fac"

La 6.30 dimineata Bucurestiul este linistit. Putine masini, putine claxoane, doar un mic deranj de frunze galbene si vant. Friguroasa se arata ziua in care ne-am indreptat spre sediul UNICEF in Romania, locul de intalnire pentru plecarea spre Bacau - unde urma sa cunoastem, in sfarsit, copiii si familiile despre care scriem in fiecare zi pe retelele de socializare.

Destinatia - Buhusi, una dintre cele 45 de comunitati in care UNICEF in Romania testeaza un proiect pilot numit „Pachetul Minim de Servicii Sociale” (ajutand copiii vulnerabile si familiile lor), cu gandul ca, in viitorul apropiat, acesta va putea fi extins la nivel national. De cand cunoastem echipa UNICEF in Romania putem spune ca facem parte dintr-o familie cu suflet atat de mare incat toti copiii din aceasta lume si parintii si bunicii au locul lor acolo.

Drumul a fost destul de lung, dar am avut timp sa il cunoastem pe Christian, unul dintre fotografii foarte talentati cu care UNICEF colaboreaza, un om pasionat, gata oricand sa isi ia rucsacul si sa descopere lumea. Intrati cu incredere pe pagina de Facebook UNICEF Romania si acolo o sa descoperiti fotografiile pline de emotie pe care le-am selectat dupa calatoria in Bacau.

"Nu credeam ca o sa va intalnesc, domnu’ Smiley"

Trebuie sa recunosc, nu auzisem de orasul Buhusi din Bacau pana nu am aflat ca acolo mergem. Pe harta, de la Bucuresti la Buhusi drumul pare lung. Copiii din cele doua clase pe care le-am vizitat ne asteptau cuminti in banci, dar foarte entuziasmati de faptul ca o sa-l cunoasca pe Smiley, unul dintre ambasadorii UNICEF in Romania care a fost alaturi de noi in calatorie.

Emotia a fost la fel de mare si din partea lui, mai ales ca a trebuit sa se aseze din nou in banca si sa raspunda intrebarilor atat de sincere din partea copiilor. „Domnu’ Smiley, eu sunt fanul dumneavoastra si vreau sa ma fac tot cantaret”, i-a spus un baietel mai curajos.

"Eu ma bucur zi de zi / De-al meu sot si de copii"

Doar cand ajungi in comunitatile din Bacau, in casele oamenilor de acolo, iti dai seama cu adevarat ca adolescenti si copiii din mediile defavorizate merita mai multa atentie din partea noastra. Mesajele pe care le formulam si pe care le trasmitem trebuie sa aiba suflet, in primul rand, ca sa ajunga apoi in inimile oamenilor.

Drumul la Bacau ne-a facut sa intelegem mai bine cum sa transmitem mesajul UNICEF mai departe catre oamenii care, probabil, pana acum nu au auzit de orase precum Buhusi.

Desi a facut doar 4 clase, Irina Nichifor a scris o poezie despre viata ei care se termina asa: „Caci am fata si baiat si sufletul mi-e impacat, / Pentru ei ma zbat mereu, sa ii pot feri de greu.” Ne-a invitat in camaruta mica in care sta cu sotul si copiii.

Ca si la alte familii din Bacau, dorinta parintilor de a-si incuraja copiii sa mearga la scoala trece peste greutatile de zi cu zi. Nu e singura familie pe care am vizitat-o, dar e cea pe care o purtam in suflet pentru ca ne-a demonstrat ca demersurile UNICEF schimba vieti, iar efortul zilnic al Mesagerilor UNICEF, pe care sigur i-ati remarcat in locurile aglomerate din Bucuresti, da roade.

De acum, stafeta este la noi. Trebuie sa pasam mesajul UNICEF si al copiilor mai departe catre voi. Asadar… ne auziti?

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Subiecte

Sectiune

Dictionar



Related