Cea mai grea parte din provocarea #inktober, pentru Ileana Surducan, au constituit-o temele pe care și le-a dat singură. Încearcă să treacă de imaginile clișeu asociate cu tango-ul și să surprindă, în desen, o latură mai reală a dansului. Să deseneze cu ușurință oameni în mișcare, să creeze personaje. E o luptă care se dă pe mai multe fronturi, spune desenatoarea, și e în parte motivul pentru care s-a apucat de dans.
Ileana nu crede în inktober block. Sau în niciun fel de block, după cum explică și în titlul acestui articol. Așa cum dansul își are farmecul și în stângăcii, desenul are nevoie de exercițiu. (O galerie cu desenele ei, pentru exercițiul privitorului. Puteți să dați o tură și aici.) Și, bineînțeles, de inspirație. Și de încăpățânarea de a o căuta în fiecare zi. Mai ales în octombrie.
Prin 2014 am început să văd, mai ales pe tumblr, postări ale artiștilor pe care îi urmăream cu hashtag-ul Inktober.
Provocarea a fost gândită de Jake Parker în 2009 iar ideea era ca fiecare participant să realizeze și să posteze zilnic o lucrare în tuș, toată luna octombrie.























