[Gustul pasiunii] Claudia Vasilache (Lecturi și Arome): Îmi place bucătăria românească, cu mâncărurile care amintesc de copilărie, însă cea italiană este și va rămâne a doua mea dragoste

[Gustul pasiunii] Claudia Vasilache (Lecturi și Arome): Îmi place bucătăria românească, cu mâncărurile care amintesc de copilărie, însă cea italiană este și va rămâne a doua mea dragoste

Romanii nu se abtin vreodata de la mancare si asta se vede cel mai bine la mesele de sarbatori, cand 6-7 feluri de mancaruri dulci-sarate defileaza concomitent pe cate-o masa neincapatoare. Cu toate ca mananca mult, romanii reusesc constant si sa gateasca mai mult decat au nevoie; ce ramane se numeste risipa. Comportamentele alimentare tipice "ale romanului" se vad cu ochiul liber si in online, pe grupurile sau forumurile de gatit, ne-a spus Claudia Vasilache, creatoarea blogului Lecturi si Arome. Iar Claudia se numara printre cei care isi propun sa impinga publicul roman inspre o bucatarie mai agila si mai responsabila. Anume, prin retete accesibile si delicioase. Sau, uneori, chiar si fara ele: 

E foarte usor sa pregatesti o mancare simpla si gustoasa doar deschizand frigiderul si gatind cu ce ai acolo. Fara o reteta anume. Doar sa iti folosesti imaginatia. Cat de greu poate fi? De cate cunostinte culinare credeti ca ati avea nevoie pentru asta? [...] Din resturile ramase de la friptura de ieri poti face o salata, din cornurile scolare poti face o budinca de paine, din fructele care dau semne ca se strica poti face rapid un gem… si exemplele pot continua.

Impulsul Claudiei Vasilache de a porni un blog a venit pe filiera Jamie Oliver si programul de nutritie Food Revolution Day. La inceput, povesteste ca nu avea curaj sa publice retete si prefera sa scrie despre alimentatia sanatoasa. Treptat, insa, si-au facut loc pe blog variantele de mic-dejun, aperitivele, felurile de baza, supele, salatele, dulceturile, dar si retetele fara gluten, ovo-lacto-vegetariene, vegane ori raw vegane. Baza de selectie e mare si variata, dar deloc intimidanta. De pilda, fotografiile publicate pe Lecturi si Arome arata modest in mod voit; o abordare atipica printre blogurile de food "de azi", dar cu sens daca privesti indeaproape targetul Lecturi si Arome: 

Imi plac blogurile cu fotografii frumoase, insa eu incerc sa le fac cat mai modeste. Pentru ca nu ma adresez unui public cunoscator, ci oamenilor obisnuiti. Marea lor majoritate, daca vad o poza prea dichisita, se tem ca mancarea respectiva nu le va iesi si renunta. Asa ca, din punctul meu de vedere, o poza culinara trebuie sa fie simpla, clara si imbietoare, fara a sugera ca dish-ul ar fi ceva complicat de gatit.

In prezent, 80% din traficul de pe Lecturi si Arome vine exclusiv din Google, dar Claudia nu e descoperita nici in social media. Pe langa pagina blogului, a creat si un grup de discutii cu rol de cafenea virtuala, in care isi fac loc si impresiile retetelor incercate de cititori. Mai multe despre ramurile proiectului aflam de la Claudia, in continuarea seriei editoriale Gustul pasiunii, al carui partener este Selgros Romania

 

Amintiri culinare vechi si noi

Imi amintesc cu drag cum o ajutam pe bunica, mai ales in preajma Craciunului, la facut cornulete cu osanza si smantana. Sau cum ajutam si eu cand se gatea mancarea la praznicele pentru pomenirea mortilor din familie. Nu pot spune ca eram atrasa de gatit, mai mult era curiozitate.

M-am apucat sa gatesc tarziu, dupa ce am terminat facultatea si am plecat, ca multi romani, in Italia, la munca. Fratele meu era deja acolo, viata in tara era cum era, asa ca am facut acest pas. Avand mai mult timp liber la dispozitie am inceput, timid, sa gatesc. Am fost si inca sunt fascinata de bucataria italiana. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, imi place bucataria romaneasca cu mancarurile care imi aduc mereu aminte de copilarie, insa bucataria italiana este si va ramane a doua mea dragoste.

Intoarsa acasa dupa 5 ani, am incercat sa-i conving si pe ai mei sa introducem in dieta de zi cu zi retete specifice mediteraneene. Asa ca am inceput sa gatesc tot mai des. Intre timp, a venit pe lume si cel mic; alaturi de el, si necesitatea de a ma informa mai mult in ce priveste alimentatia.

 

Bloggingul

Imi aduc si acum aminte cu ce emotie am publicat, pe 20 mai 2012, primul articol pe primul meu blog, unul pe subdomeniu (Lecturi de Mamica). Urmaream pe atunci emisiunile lui Jamie Oliver, auzisem despre Food Revolution Day si mi-as fi dorit sa fac parte din aceasta miscare. Pot spune ca impulsul de a scrie mi-a fost dat chiar de celebrul Jamie Oliver pe care il admir pentru simplitatea cu care gateste. Neavand pe atunci curaj sa incep un blog culinar, am inceput sa scriu articole despre alimentatia sanatoasa. Peste cativa ani aveam si eu sa fiu unul dintre ambasadori Food Revolution Day pentru Romania.

Timp de un an am invatat singura despre blogging si, ulterior, am luat decizia de a renunta la jobul din multinationala pentru a putea sa fiu alaturi de baietelul meu cat e inca mic.

In 2013 am inceput sa cochetez cu ideea de a-mi alcatui si propria carte de bucate online. Habar nu aveam despre cum sa faci o poza culinara buna, despre cum sa scrii o reteta sau cum sa te promovezi. Cum, insa, imi plac provocarile, peste cateva luni am luat hotararea sa trec pe domeniu propriu. Asa a luat nastere Lecturi si Arome, care initial a fost gandit ca un fel de cafenea virtuala. Mi-as fi dorit sa aiba doua mari sectiuni care sa reflecte cele doua mari pasiuni ale mele: lectura si gatitul. Insa nu a fost sa fie asa.

 

Din motive tehnice (o mai buna indexare pentru motoarele de cautare) am decis ca e mai bine Lecturi si Arome sa fie de fapt un proiect online care sa stranga sub el si alte bloguri unde sa-mi pot exprima in scris personalitatea si pasiunile. A urmat SoftBlog, unde public recenzii la carti de beletristica, iar de curand am lansat Drumul Vietii, unde scriu impreuna cu sotul meu, care este profesor de fizica, articole in general axate pe partea de educatie, dar si despre evenimentele in care ma implic sub sigla Lecturi si Arome.

 

Program de lucru

Initial publicam zilnic pe blog, dar in ultimul timp am renuntat. Prefer nu cantitatea, cat mai ales calitatea. Iar faptul ca incerc sa dezvolt (tot singura) si canalul de YouTube al blogului imi lasa mai putin timp pentru gatit si publicat frecvent retete scrise.

In acest moment, chiar daca nu se vede, investesc in educatie. Sa filmezi si sa prelucrezi o reteta video pentru YouTube implica un mare efort. Zambesc la gandul ca aceste incercari de retete video imi vor parea la fel de rudimentare ca si pozele de la primele retete publicate pe blog. Insa totul are un inceput. 

Imi plac blogurile cu fotografii frumoase, insa eu incerc sa le fac cat mai modeste. Pentru ca nu ma adresez unui public cunoscator, ci oamenilor obisnuiti. Marea lor majoritate, daca vad o poza prea dichisita, se tem ca mancarea respectiva nu le va iesi si renunta. Asa ca, din punctul meu de vedere, o poza culinara trebuie sa fie simpla, clara si imbietoare, fara a sugera ca dish-ul ar fi ceva complicat de gatit.

Daca la inceput gateam pentru familie (pozam si publicam pe blog ce mancam noi), de anul acesta mi-am propus sa fiu mai organizata si sa gatesc mai rar, dar mai mult cu gandul la blog. Incerc pe cat posibil sa lucrez dupa un plan asa incat sa public in continuare retete dorite de oameni, simple, care se fac usor si rapid.

Stiu ca e loc de mai bine din toate punctele de vedere, dar pot spune ca sunt multumita de cate am reusit sa fac singura pentru blog si de faptul ca, fara ajutor si cunostinte tehnice, am reusit sa il ridic ”in ochii” Google, asa incat, in acest moment, retetele sunt foarte bine indexate, iar traficul nu depinde de canalele de social media. Peste 80% din traficul de pe blog vine in prezent din Google.

 

Diferentierea in blogosfera

Blogosfera culinara de la noi este una colorata, ca sa nu zic pestrita. Gasesti de toate, bloguri consacrate, nou aparute, mici, medii sau mari, dar si site-uri gen revista cu rubrici culinare, care doar traduc retetele. Este bine ca exista diversitate, dar sunt situatii (nu putine) cand bloguri culinare mari, consacrate, avand retete muncite si testate, sunt pur si simplu copiate. Da, s-a ajuns sa se copieze nu doar o reteta de ici de acolo, ci se fura continutul intregului site. Din nefericire, site-urile care practica asta au format de reviste si atrag prin titluri-scandal. Sunt bine indexate de motoarele de cautare si, uneori, gasesti pe prima pagina o reteta copiata, nu una muncita.

Altfel, imi place sa cred ca ma inteleg bine cu colegele mele de nisa. Am primit la nevoie sfaturi si ajutor de la ele, la randul meu am oferit sfaturi si am participat in trecut la diferite proiecte comune in care au fost implicati mai multi bloggeri culinari.

Cateva exemple: un proiect initiat de Oana Igretiu de la Savori Urbane in care bloggerii participanti erau invitati sa gateasca retete din diferite bucatarii ale lumii, proiectul actual Selgros Romania prin care se incearca promovarea bucatariei romanesti sau colaborarea mea cu Laura Seicean de la Casuta Laurei, din care au iesit si 2 ebook-uri de bucate care pot fi descarcate gratuit: unul cu retete de prajituri si torturi si altul cu retete de fursecuri.


Prajitura Krantz cu nuca si caramel // Sursa 

Nu e nici pe departe singurul care militeaza pentru asta, dar Lecturi si Arome se incadreaza in categoria blogurilor care promoveaza gatitul simplu, retetele rapide, nesofisticate, care pot fi facute si de cei mai neexperimentati sau de catre cei grabiti, care au nevoie sa se incadreze intr-un buget redus si care practica reducerea risipei alimentare. Incerc sa ofer alternative si solutii culinare care sa te scoata din impas la nevoie si sa te determine sa gatesti mai sanatos acasa.

Sa luam ca exemplu torturile. La mine nu vei gasi torturi care sa-ti ia ore bune de munca, sa implice tehnici sofisticate ori ingrediente scumpe. Incerc sa ii sugerez celui de acasa ca poate sa faca un blat de tort tip pandispan din 4 oua si o crema cu frisca si mascarpone, gata in 10 minute, si sa puna pe masa familiei un desert gustos si mult mai sanatos decat cel cumparat din comert.

 

Cele mai dificile retete

Cel mai dificil de pus in practica au fost doua retete cu care m-am inscris la un concurs. Un fel principal (rulou de somon cu sos de piersici si couscous) si un desert (tarte cu piersici, ciocolata alba si levantica). Desi simple in aparenta, m-am chinuit mult cu ele si le-am refacut de mai multe ori pentru ca ba nu gateam somonul ca la carte (mie imi place mai gatit), ba nu ieseau pozele cum trebuie, ba nu am reusit sa tai perfect prajitura si a trebuit s-o iau de la capat facand o tarta si tot asa.

 
Tarte cu jeleu de piersici si ganache de ciocolata cu infuzie de levantica // Sursa

Desi candva am cochetat cu ideea de a experimenta retete sofisticate, in timp am renuntat si m-am reorientat catre cele simple; daca as descrie retetele de pe Lecturi si Arome in 3 cuvinte ar fi ”simplu, rapid, ieftin”. Acest gen de retete ii atrag in general pe multi dintre cei care vor sa incerce sa gateasca acasa.

Un exemplu: tortul cu blat de pandispan si crema de ciocolata alba cu mascarpone, cu o reteta foarte simpla. Ai nevoie doar de un blat din pandispan pe care il insiropezi cu siropul de la un compot de visine (pata de culoare) si o crema de mascarpone cu ciocolata alba.


 Tort cu blat din pandispan si crema de ciocolata alba // Sursa

 

Cultura mancarii si a gatitului la romani

Romanii mananca mult cantitativ si, din pacate, de multe ori prost. Multi dintre ei nu se gandesc la propria sanatate si se intreaba de ce se ingrasa sau se imbolnavesc, neintelegand ca de cele mai multe ori mancatul i-a adus in acel punct.

La noi se consuma foarte multe dulciuri. Prajiturile si torturile sunt ”la putere”, mai ales in zile de mare sarbatoare. Vad pe grupurile culinare poze cu mese imbelsugate, cu zeci de feluri de aperitive, feluri de baza, prajituri si torturi si nu pot intelege cum de se poate manca asa de mult. Cum poti sa ai la aceeasi masa si ciorba si sarmale si tort si vreo 5-6 feluri de prajituri?

Romanul mai este, din pacate, si foarte risipitor. Se gateste mult, fara discernamant si apoi se arunca mancarea. E revoltator cat - si, mai ales, ce - se arunca. Cred ca inainte de a merge la cumparaturi si de a gati efectiv, ar trebui sa ne punem intrebarea: ”pot manca ce am cumparat/gatit?”. Ar trebui sa ne gandim ca pentru ingredientele alea am muncit nu doar noi, ci si altii.

E foarte usor sa pregatesti o mancare simpla si gustoasa doar deschizand frigiderul si gatind cu ce ai acolo. Fara o reteta anume. Doar sa iti folosesti imaginatia. Cat de greu poate fi? De cate cunostinte culinare credeti ca ati avea nevoie pentru asta? Nu de multe. In aceasta idee am si inceput un mic proiect pe blog prin care sa arat ca poti gati simplu, rapid si gustos cu ce ai la indemana. Din resturile ramase de la friptura de ieri poti face o salata, din cornurile scolare poti face o budinca de paine, din fructele care dau semne ca se strica poti face rapid un gem… si exemplele pot continua.


Tort cu crema de mascarpone si matcha // Sursa

 

Bucatarii regionale romanesti

Cel mai mult apreciez bucataria din zona mea, cea moldoveneasca. Poate pentru ca am crescut cu ea si sunt obisnuita cu mancarurile simple care se gatesc pe la noi. Fiind curioasa, insa, imi place sa experimentez si retete din alte zone. Nu pot spune ca ma incanta foarte mult bucataria din Ardeal. De ce? Se gateste foarte gras, foarte consistent, cu sosuri multe, iar eu evit acest gen de mancaruri din motive de sanatate. Plus obisnuinta. In Moldova se gateste mai dietetic.

Mi-ar placea sa experimentez bucataria dobrogeana. Am fost la mare acum 2 ani si, trecand prin Tulcea, ne-am oprit sa luam masa la un restaurant cu specific local. Evident ca primul gand mi-a fost la o ciorba cu peste. Si chiar am mancat una excelenta. Clar, mi-ar placea sa pregatesc si eu in casa preparatele lor cu peste.

 

Publicul tau

Oamenii obisnuiti, grabiti, mereu pe fuga sau cu posibilitati materiale mai reduse, care nu isi permit luxul de a sta prea mult timp in bucatarie sau de a cumpara ingrediente scumpe, dar care vor totusi sa gateasca acasa mai sanatos. Sau cei care vor sa isi aduca aminte de gustul mancarurilor din copilarie, in categoria aceasta incadrandu-se si multi dintre romanii plecati in afara.

Cand mi-am dat seama ca asta e cumva trasatura comuna a majoritatii romanilor, am inceput sa public mai intens retete de acest gen si, astfel, am reusit sa cresc foarte mult blogul. Am facut un salt urias in prima faza acum 2 ani de Craciun si apoi anul trecut, cand aproape 500.000 de persoane au vizitat site-ul in decembrie 2017, iar numarul afisarilor a crescut la peste 1 milion intr-o singura luna.

 

Grupul de discutii pe Facebook

L-am infiintat din dorinta de a avea un loc in care sa discutam ca prietenii despre toate, nu neaparat retete. Spuneam eu despre dorinta initiala de a face din Lecturi si Arome un fel de cafenea virtuala. Ei bine, asta nu s-a intamplat pe blog, ci aici pe grup. Imi place sa aflu ce gatesc oamenii, sa ma inspir din retetele lor simple; pentru mine, e o bucurie sa vad ca inca se gateste acasa si mai ales ca oamenii vin pe grup sa arate ce au gatit. Evident ca ma bucura foarte mult cand vad ca si retetele de pe Lecturi si Arome sunt testate.

Imi petrec si foarte mult timp tinand aceasta legatura cu cei de pe grup; sau pe pagina, raspunzand la mesaje. Fac asta si atunci cand pun retetele pe alte grupuri culinare. Tin minte ca, inainte de Craciun, am pus pe un grup reteta de Pelincile Domnului - ce nebunie a fost atunci cu comentariile lasate! Cat de multe persoane s-au bucurat de aceasta veche reteta traditionala romaneasca!


Scutecele Domnului (Julfa) // Sursa

La fel s-a intamplat acum 2 ani in ajun de Craciun cu reteta de chisca moldoveneasca. Pur si simplu, traficul a explodat in acea zi si am avut chiar site-ul jos pentru cateva ore. Atunci mi-am dat seama ca Lecturi si Arome a ajuns la un alt nivel.

 

Cele mai populare retete de pe blog

Sunt tocmai cele mai ”comune”, ca sa zic asa, cele pe care romanii le cauta pentru ca fie sunt simple, fie se gatesc rapid, fie le aduc aminte de copilarie. O reteta e populara si foarte accesata in functie de sezon. Una se cauta inainte de Craciun si alta toamna, cand lumea face conserve pentru iarna. In perioadele de post se cauta multe retetele de post iar vara mancarurile usoare si deserturi precum inghetata.

Daca ar fi sa iau ca reper doar anul acesta, cea mai cautata reteta de pe blog a fost cea de … coliva din grau, o reteta veche pe care o am de la o vecina in varsta de 80 de ani. La concurenta cu ea este reteta de ciocolata de casa din doar 5 ingrediente.


Ciocolata de casa cu lapte praf din doar 5 ingrediente // Sursa

 

Monetizare

Veniturile mele din blog provin in acest moment in proportie de 90% din afisarea de reclame de la Google AdSense si de la alti furnizori de acest gen de servicii. Faptul ca nu locuiesc in Bucuresti mi se pare un handicap in ce priveste colaborarile cu branduri sau agentii. Nu am cum sa fiu prezenta fizic la evenimente si, in consecinta, nu am cum sa ma fac cunoscuta personal. Cred ca, la noi cel putin, conteaza sa te stii cu omul din spatele agentiei sau sa te intalnesti fizic cu cel ce are grija de brandul clientului.

Agentiile si bradurile de la noi par putin conservatoare; daca au avut colaborari cu anumiti bloggeri, le continua, uneori fara a tine cont de faptul ca poate bloggerul X publica foarte rar sau ca, intre timp, s-au ridicat si alte bloguri. La noi nu conteaza atat de mult traficul, cat numele celui care e in spatele blogului.

Recunosc ca nici nu am incercat sa contactez eu agentii sau branduri, am lasat lucrurile sa se intample de la sine, concentrandu-ma pe a publica retete care se cer de catre public. In momentul asta, o reteta nou publicata pe blog ajunge de la inceput pe prima pagina de cautari Google.

Timp de un an de zile am listat blogul si pe site-ul trafic.ro. Din pacate, nu a contat prea mult faptul ca eram mereu in topul blogurilor culinare. Numarul celor care au vizitat anul trecut site-ul a depasit 2.000.000, iar numarul vizualizarilor a trecut de 3.500.000. Din pacate ofertele de colaborare nu au crescut. Asa ca, pentru mine, cea mai buna formula de monetizare ramane cea de mai sus.

 

Planuri pe termen scurt si pe termen lung

Cum spuneam si mai sus, imi doresc dezvoltarea canalului de YouTube prin publicarea a cat mai multor retete video. Prefer sa public mai putine retete scrise noi si sa fac mai multe retete video la cele deja publicate. Am in plan si sa public o versiune in engleza a blogurilor. Este un proiect inceput de ceva timp, dar caruia din pacate nu ii pot aloca prea mult timp, pentru ca acord prioritate crearii de retete video si dezvoltarii canalului de YouTube.

 

Lumea pasionatilor de bunataturi e vasta si incapatoare; singura regula o face gustul. La fel de bine poti iubi preparatele traditionale romanesti sau spiritul mediteraneean din farfuriile italienilor. Tu alegi si daca te opresti la granite sau daca treci dincolo de ele, catre nuantele locale si regionale ale fiecarei culturi culinare. De pilda, in povestea de mai sus am vazut cum bucataria romaneasca nu-i nici pe departe numai una, ci mai multe. Si toate merita descoperite.

Intr-o serie editoriala realizata alaturi de Selgros Romania, ii cunoastem indeaproape pe (o parte din) membrii clubului pentru profesionisti si pasionati. De bunataturi.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Related