Oana Ispir. 6 ani de ilustrație freelance și 6 zile de glorie pe podiumul tricourilor TheCreator x EPSON

Oana Ispir. 6 ani de ilustrație freelance și 6 zile de glorie pe podiumul tricourilor TheCreator x EPSON

De la un liceu de arte din Deva, inspre București si UNArte. Dupa ce ia în primire diplomele de absolvent și, respectiv, de adult cu responsabilități, se angajează designer la Ubisoft. După doi ani se mută la Editura Noriel Maxim, unde face de toate: paginație, ilustrație de reviste (pentru copii, bineînțeles), câteva personaje transformate în jucării de pluș și caractere pentru boardgames. Tot acolo învață că diacriticele sunt atât de importante, încât "e acceptabil să retrimiți noaptea fișierele la tipografie". Cam asta e viața Oanei Ispir, foarte pe scurt și înainte să treacă la ilustrația freelance.

În 6 ani, Oana a avut timp să vadă toate fațetele freelancingului: când cu perioade pline și proiecte care o țineau la birou și în weekend, când cu perioade mai libere, în care putea să se gândească și la proiecte personale. Competiția "Tricoul tău de designer. Imprimat cu EPSON" a prins-o într-o fază bună, căci Oana a înscris o lucrare foarte drăguță, care a și câștigat locul II. Aceasta ne îndeamnă să "face the day", noi completăm prin "și lecturați cele de mai jos".

 

Despre Oana

Am studiat grafica în Deva la liceul de profil Sigismund Toduță și în București la UNArte. După încheierea studiilor am lucrat la Ubisoft textura 2D și meniuri pentru jocuri video apoi am petrecut ceva mai mulți ani la Editura Noriel Maxim ca paginator și ocazional ilustrator de reviste pentru copii sub licență. Tot aici am avut ocazia de a inventa câteva personaje pentru boardgames și jucării de pluș pentru Noriel. Din 2012 până în prezent m-am ocupat mai mult de ilustrație freelance.

Angajarea într-o firmă mare ca Ubisoft imediat după încheierea facultății mi-a dat încredere în faptul că artele sunt o meserie nu un hobby, cum se vedeau prin ochii părinților în timpul studiilor. Am schimbat domeniul după 2 ani deoarece nu jucam jocuri video și nu vedeam cum aș putea evolua în lipsa acestui entuziasm. M-am obișnuit aici cu desenatul pe tabletă grafică, cu adunatul de texturi și referințe și cu păstratul organizat al fișierelor. Mutarea la o editură a fost un pas spre un mediu complet diferit, de la proiecte întinse pe ani, lucrate alături de zeci de colegi, la proiecte de o săptămână alături de câțiva redactori.

Cea mai izbitoare diferență a fost însă feedbackul direct de la cititori, de la redactori, de la administratorii licențelor sau de la vânzători, o lume care răspunde imediat, foarte diferită de cea a corporației unde răspunderea era diluată. M-am familiarizat aici cu paginația și pregătirea de tipar și m-am obișnuit cu ideea că diacriticele sunt atât de importante încât e acceptabil să retrimiți noaptea fișierele la tipografie.

 

Freelancer de 6 ani

Am început să ilustrez din timpul liceului și al facultății cu ajutorul recomandărilor profesorilor, colegilor sau cunoștințelor. La începutul perioadei de freelancing aveam deja câteva portofolii improvizate pe diferite platforme. Într-un final am avansat spre un site propriu.

Așa că am trecut ușor spre freelancing, nu era nici o baricadă, mai ales că mereu am avut joburi de ilustrație în timpul liber. După ce editura la care lucram a fost închisă am rămas numai cu acestea. La decizie au contribuit și sprijinul partenerului și lipsa presiunii unei chirii, o aliniere a astrelor la momentul respectiv, aș zice acum. Am perioade cu mai multe joburi, în care lucrez fără pauze de weekend și perioade mai libere, în care fac planuri de proiecte personale. Încerc să îmi păstrez echilibrul financiar între aceste două extreme.

 

Spre ilustrația editorială și pentru copii

M-am împrăștiat cu curiozitate în toate direcțiile, dar cu timpul, majoritatea ofertelor s-au grupat într-adevăr spre ilustrație editorială și pentru copii. Nu a fost o decizie proprie, bănuiesc că m-am potrivit în peisaj prin preferința pentru tehnici tradiționale, ca tușul și acuarela, și modul de a vedea lumea cu o doză de umor.

Ilustrația din cartea “Rime în bucătărie” de Lucia Muntean e una dintre preferatele mele, deoarece mă identific cu personajul. Cam așa arată procesul de ilustrare ideal, ca o zi de gătit cu plăcere, cu încercări mici, cu muză suprarealistă, gravitând în jurul textului, dar complet pe lângă rețetă.

Șoriceii în vacanță din cartea “Minunatele aventuri ale lui Tom Jr. pe insula Corfu” de Adina Uzunu, deoarece îmi place să desenez animale, și pentru că imaginea aceasta funcționează pentru mine ca o reamintire la “Lumea e un haos fără sens dar e frumoasa și asta e de ajuns”. “Interviu cu un vampir”, pentru mantia cu arme pe afară și flori pe dinăuntru, cu speranța că sub orice răutate e ceva intenție bună. Optimism pe pâine.

 

Mărțișoare și alte lucruri hand made

Mărțișoarele sunt un ecou din facultate. Meșteream la ele în cămin alături de colegii de la Arte și am continuat în fiecare an, ca un ritual de reîntâlnire la Târgul MȚR cu prieteni vechi. Confecționatul de obiecte a venit ca o extindere a desenului de mână; îmi lipsea în perioada în care lucram exclusiv pe computer. Am început să brodez de mână desene pe tot ce prindeam într-o încercare de a da greutate ilustrației.

Inițial era doar un experiment de tehnică apoi brodatul a devenit o mică meditație zilnică, o doză de calm. Îmi place amestecul de obiect și desen până nu se mai disting limitele. A avea ceva făcut de mâinile proprii mă leagă direct de copilărie. Casa buncilor unde mi-am petrecut verile era construită de ei, cu majoritatea obiectelor din interior, de la mobilă, covoare, tapiserii și hainele proprii la butoaiele din beci, căruța din șură și hamul de pe cal făcute tot de ei. Tot ce era în jur avea importanță, greutate și sens. Am moștenit și metoda de lucru de la ei, aruncatul înainte plin de eșecuri până la dibuirea unui rezultat. Planul meu de anul acesta e adunarea unei colecții mai coerente de obiecte brodate, de prezentat ca un întreg sau ca un drum în cadrul unei expoziții.

 

Decizia de a înscrie 

Nu am mai participat la alte competiții, am văzut pe FB anunțul și m-a lovit curiozitatea. Îmi plăcea ideea de a desena pe îmbrăcăminte și ezitam între serigrafie, linogravură, broderie sau stencil. Concursul a venit cu o idee mai simplă și mai permisivă ca restricții de tehnică. De aceea am ales desen de mână în linie colorat în acuarelă, printul pare singurul mediu ce poate reproduce linii fine și degradeuri.

 

Abordarea briefului

De obicei pornesc cu gândul la limitările tehnice, dar aici motorul a fost mai degrabă dorința de a sublinia lipsa limitărilor. Modul meu de a face față unei dimineți pleoștite e cu ceva muzică mai agresivă și cu câteva ironii la adresa mea sau a lumii ce nu mă lasă să dorm. De asemnea observ că unele persoane răzbat cu cafea în loc de muzică. Cu gândul la mobilizare și mic război cu sinele, mi-a fugit mintea la un desen mic din caietul de schițe din vara trecută și am brodat pe marginea lui.

Imaginea inițială avea doar un războinic cu ceșcuță de cafea, mai mult ca pretext de textură și de colecționat idei de contrast mare/mic, brutal/delicat. La transpunerea desenului pe mare a apărut și pisoiul oranj - ironia personificată soft & evil, vocea mobilizatoare din urechea dreaptă. După ce am terminat pisoiul am zis că e too cute to be evil și am desenat pe spate și niște răutate gratuită. Tricoul luat să îți repare ziua trebuia evident să se adreseze și privitorului, sper că are destulă poveste și umor, cât să scoată purtătorului în cale numai priviri zâmbitoare. Cinci zâmbete întâlnite - voilà - dimineață reparată!

 

Un top 3 personal EPSON

Îmi place cel cu înghețata pentru că e comfort food pentru mine, că are pete imprimate și l-aș alege într-o dimineață în care nu îmi pasă de ce zic alții. Pare să zică “Nu mă pot aduna azi, vreau înghețată, sunt șanse mari să stric totul în cale și nu mă deranjează asta. Da, cu ceapă și usturoi”.

Aș purta și tricoul în două culori față spate cu haos în ambele lumi. Doar nu cred că realizarea lui e treaba unei imprimante, mai degraba un croitor și ceva serigrafie sau de mână.

Autoironie, yay!

 

Planuri

Plănuiesc să lucrez mai calm și cu mai multă răbdare anul acesta, am avut o lungă perioadă senzația de fugă. De asemenea aș vrea să încep câteva proiecte personale amânate mult prea mult.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Companii

Oameni

Subiecte

Sectiune



Related