Poate nu chiar toti, dar multi fotografi vor spune asta: daca ai de ales intre un colaj cu mai multe imagini si o singura fotografie, alege o singura fotografie. Spune mai mult decat o ingramadire. Stiu asta, pentru ca am avut multe discutii cu colegii mei fotoreporteri, cand alegeam ilustratia pentru articole. Si de fiecare data cand mergeam pe colaj, se incruntau. Cu aceasta dilema in minte, a fost greu sa aleg imaginea principala pentru interviul de fata. Si, in ciuda argumentelor discutate pana acum, am facut colajul de mai sus, care in mod sigur va da migrene prietenilor mei fotografi. Poate si lui Stefan Tuchila. (Sa speram ca nu). Pentru cei care aranjeaza cuvinte, ca mine, uneori ideea e mai importanta. Si, pentru ea, masacreaza imagini.
Ideea e ca Stefan Tuchila merge prin lume si vede altceva decat oamenii obisnuiti. Ii place realitatea vazuta de sus. Dar nu de pe acoperis, ci de la Ultimul Etaj. In Bucuresti, a urcat pina acum pe 233 de cladiri. Apoi si-a continuat urcarile prin lumea intreaga, ajungand la 300 de ultime etaje: in New York, Casablanca, Shanghai, Seul. De 14 ani locuieste la Paris, oras ale carui ultime etaje nu au ramas nevizitate.
Se intoarce mereu la Bucuresti, insa. Din mai multe motive. In primul rand, prin imaginile sale, incearca sa pastreze un fel de memorie a orasului:
