Scriam anul trecut, în decembrie, că dacă e nevoie, Vlad Pop aleargă până la Polul Nord. Și chiar asta a făcut. Ne-a scris recent, din Inuvik, Ținuturile Nordice, că a terminat cu succes cursa de 193 km la 6633 Arctic Ultra Race pentru "100 de Burse Educaționale pentru 100 de copii cu afecțiuni oncologice" din MagiCAMP. Și am vrut să aflăm mai multe. Cum a fost cu frigul și viscolul, cu degerăturile și epuizarea? Înainte de orice, a fost o cursă mentală, spune el. O cursă a limitelor și a controlului.
Cursa de 6633 Arctic Ultra nu este o cursa in care sa iti arati muschii. Este o cursa care se terminat 80% mental, 10% fizic si 10% cu ajutorul echipamentului.
Da, au fost vânt, viscol și, uneori, -30 de grade. Degerături, bășici, epuizare. Vlad povestește mai jos despre momentele de slăbiciune, cum se depășesc limitele, care au fost motivele pentru a continuat și ce a descoperit despre el însuși după aproape 200 de km la Polul Nord.
Frigul și vântul. Vântul rece poate fi cumplit. Știi, 6633 Arctic Ultra este considerat unul dintre cele mai dure ultramaratoane din lume tocmai datorita temperaturilor scazute, a vantului. Bine, e firesc, vorbim de Cercul Polar. Cu o zi inainte de start, la Eagle Plains, am avut emotii legate de frig.
