Marii jucători ai platformelor de streaming au învățat să investească și în cinema-ul care rămâne, nu doar în produsele de moment, spune Mona Nicoară, producător, regizor și profesor de film la NYU Tisch și Rutgers University, cunoscută pentru “Scoala noastra" si “Distanța dintre mine si mine". Iar cinema-ul de artă este cel mai puțin afectat de impactul tehnologiei și de noile modele de distribuție a filmelor:
“Nu mi se pare că se schimbă nici felul în care autorii fac film, nici felul în care aceste filme sunt receptate; eventual, platformele online au democratizat puțin accesul și pentru independenți și pentru public.”
Problema apare in tabara studiourilor, unde modelul old-school de prezicere si testare a gusturilor publicului este înlocuit de algoritmi.
Fie ca intram dintr-un sistem in altul, fie ca pe viitor fiecare productie ar urma sa reinventeze roata pentru a ajunge la public, avantajul e deocamdata de partea spectatorului: Mona se bucura cand copiii ei dau peste filme ca Force Majeure la fel de usor cum intalnesc Fast and Furious. Totusi, accesul la orice productie oricand e o iluzie a streamingului - "contractele expiră, distribuitorii mai dau faliment, unele canale online se închid în același timp în care se deschid altele".























