Radu Muntean crede că distincția între vizionarea unui film împreună cu o audiență la cinema și experiența intimă a vizionarii de acasă a unui film se va face în funcție de categoriile de vârstă, tinerii și cei care depășesc 55-60 de ani fiind înclinați spre experiența socială, iar categoria de mijloc către experiența personală a streamingului.
Tocmai de asta serviciile de streaming și-au făcut bine (a se citi obsesiv) temele și au un portofoliu de filme/seriale pentru fiecare nișă: copii, adolescenți, mame, tineri, corporatiști, pensionari, dar și o delimitare în ceea ce privește genurile, incluzand aici și filmele de autor, precum "The Ballad of Buster Scruggs al fratilor Coen", realizat pentru Netflix.
Radu își păstrează optimismul pentru viitorul acestei categorii, dar punctează că dezvoltarea ei trebuie să implice un grad mai mic de intervenție a producătorului în execuția filmelor.
Când eram mic mergeam cu bunicul meu la film, pe bulevard sau la Sala Palatului. Îmi aduc aminte că am văzut Star Wars în premieră națională, după ce am stat la coadă peste trei ore, iar înainte de asta, un SF japonez oarecum asemănător cu filmul lui Lucas, tradus la noi "Mesaj din spațiu". Plus, Rocky-uri și alte filme americane, care mai treceau de cenzură și erau difuzate, mai ales în copii pirat.























