[Scriitor în RM] Lola Majeure: Pentru mine totul pornește de la titlu

O știu femeile, în taină. Și în taină o citesc și bărbații. Lola Majeure, așa a decis că o cheamă atunci când a început să vorbească despre prostituate, amanți, sex și lucruri absolut firești care se întâmplă între oamenii mari, debutând cu un blog prin 2013, într-o societate în care unii oameni își fac cruce de trei ori, bat o mătanie sau scriu știri când aud că o profesoară (PROFESOARĂ!!!) a făcut sex oral.

„Oare cine-o fi nebuna asta” se aude undeva prin Chișinău, ori de câte ori Lola mai scrie câte-o postare pe facebook. Își păstrează, încă, anonimatul. Spune că-i mai incitant așa. Mai confortabil. Dar asta n-a împiedicat-o să lanseze câteva cărți, printre care: „Sweet Vera Cruz”, „Dirty Vera Cruz”, „7 zile în Rai”.

Așadar, haideți să punem timpul pe pauză și să vedem cum se scriu cărți pentru maturi în Republica Moldova.

În copilărie

Când eram mică mi se părea că toate femeile visează să fie soții de polițist (cine își aduce aminte de cântecul lui Anatol Dumitraș, știe) și, pentru că, mă socoteam și eu, o mică femeie, acest gând nu-mi dădea pace. Apoi am vrut să mă fac vânzătoare de dulciuri, să mă pot îndopa cu bomboane până să crap. Ultima dorință arzătoare a copilăriei a fost să devin cardiolog, să pot vindeca inima tatălui meu. Dar tata a murit, iar eu am lăsat în urmă copilăria.

Pasiunea pentru scris

Pentru că jobul meu de bază, care mă hrănește și-mi permite să-mi achit facturile, n-are treabă cu literatura, cred că din dorința de a mă recrea am început să scriu, acum 5-6 ani. Nu știu dacă am făcut o pasiune pentru scris, dar o dată pe an, simt necesitatea de a mă descotorosi de toată informația din mine, de toate observațiile pe care le-am acumulat privind oamenii, acțiunile lor, caracterele lor și de-a așterne pe foaie ceva, de a crea istorii, de-ai implica. Pentru că eu îmi scriu de mână toate ciornele, altfel stau belită cu ochii în laptop și mă blochez că nu știu cum să încep și de unde).

De ce scriu

Cât de egoist ar suna, dar scriu pentru mine. Am mai spus și repet, scrisul e terapie și nu contează dacă sunt povești pentru copii sau adulți.

Prima carte

Îmi amintesc că a fost greu să vin pe piață cu o carte 18+, ca autoare necunoscută, anonimă, ca o „una care scrie pe blog despre p..de și sex oral”, mi-a fost greu să conving oamenii că blogul și cartea sunt două lucruri diferite, să-I fac să vadă ceva mai mult decât o istorie ieftină tipărită într-o carte. Nu am încercat să sar peste umbra mea, să mă dau scriitoare și mare cunoscătoare de literatură, pur și simplu, am încercat. Acum, cred că am mai multă încredere în mine și certitudinea că nu vreau doar să încerc, dar să și continui.

Publicarea cea dintâi

În 2015 a apărut SWEET VERA CRUZ. Din cauza emoțiilor am dat jos 6 kg. :) A fost ceva absolut nou pentru mine, întreg procesul - de la cum se găsește o editură până la cum faci un contract cu o librărie care să-ți ACCEPTE și apoi să-ți vândă cartea. A fost o experiență despre care am povestit și pe blog. Apoi au ieșit de sub tipar 7 ZILE ÎN RAI și continuarea primei cărți - DIRTY VERA CRUZ. Încetul cu încetul am înțeles cum și de unde apar cărțile (ca în poezia ceea cu cartea și copacul).

Timp pentru scris și lectură

În ultima vreme, am foarte puțin, pentru că mi-am schimbat locul de trai, jobul și soțul. Adică m-am recăsătorit :) și am plecat în altă țară, iar eu greu mă acomodez cu schimbările.

Am perioade când mă uit ca disperată la seriale, apoi la filme „grele și aiurite”, am perioade când merg la librărie și iau cărți pe care nu le citesc, ca mai apoi, să mă mustre conștiința și să petrec nopți întregi cu ele.

Inspirația vine

De la oamenii de alături, de cele mai multe ori, străini.

Popularitatea

În cazul meu, cred că anonimatul a fost cel care a strârnit interesul. „Ia să vedem cine e asta, ce scrie?!”. Mă gândesc că la început curiozitatea face ca o carte să se vândă. Pe urmă depinde de ce-I mai departe de numele autorului și copertă - câtă esență ai pus în ea. Ca orice femeie iubitoare de sine, mă gândesc că măcar un pic de esență a fost, dacă s-au vândut și încă se mai întreabă.

Noua generație de scriitori

Mulți critică felul în care se scriu cărțile acum, cărțile care se citesc ușor, pline de citate motivaționale ciordite, literatura „ușoară, neserioasă”, dar e și acesta un produs al vremurilor în care trăim. Au și acești autori cititorii lor. Că au mai mulți cititori, că vând mai bine? Poate că scriu mai accesibil, poate să nu sunt atât de îngâmfați și nu privesc de sus la cei care nu au facultăți terminate. Poate că e cazul ca unii scriitori să coboare de pe piedestal și să fie mai aproape de oamenii care le cumpără cărțile și atunci și lucrurile s-ar schimba.

Ultima carte

Acum aștept să apără ultima carte - CÂRTIȚA. O aștept demult, pentru că mi-e dragă într-un mod aparte. Cine știe dacă până apare materialul acesta, nu vine și cartea de la tipografie, căci cei de la Cartier au dat-o deja la tipar. Și atunci îți voi putea da și un link de unde cei de peste hotare să o cumpere. :)

Apropo, până la sfârșitul lui octombrie, prima carte, SWEET VERA CRUZ va apărea în a treia ediție, tot la Cartier, la fel și 7 ZILE ÎN RAI, în ediția a doua.

În mintea mea se mai rotește una, am zis că o dată în an, tărtăcuța mea luminează. Îi știu doar titlul, pentru mine totul pornește de la titlu. Să vedem ce-o să iasă. :)