Oare cum ar fi să-ți imaginezi viața fără familie? Fără părinți? Fără să aparții, efectiv, cuiva? Cum ar fi să crești fără să fii ținut în brațe, fără să fii iubit? Sunt întrebările lui Ștefan Dărăbuș, director regional pentru Europa Centrală și de Sud, în cadrul fundației Hope and Homes for Children. Ștefan vorbește despre problemele sistemului de protecție a copilului din România, dar și evoluția acestuia în ultimii 20 de ani. Cea mai mare reușită este cu siguranță scăderea numărului de copii instituționalizați.
Printre învățăturile desprinse în toți acești ani de reformă a sistemului, se numără faptul că ar fi trebuit să facă fundraising mai devreme și că prea multă ,,modestie” nu ajută - solicitările pentru parteneriate n-ar fi trebuit să aștepte neaparăt maturizarea proiectelor. Pe blogul lui, Ștefan comunică faptul că își va dedica următorii 10 ani eradicării tuturor formelor de instituționalizare a copiilor în țara noastră.
Vorbim în continuare despre implicarea voluntarilor, despre academia fundației de formare profesională și despre mentalul colectiv romanesc privind acest subiect.
