De câteva zile, Bucureștiul e ceva mai puțin animat. O nouă ediție Animest și-a desfășurat forțele, și-a ales câștigătorii și a intrat în arhiva festivalului, la poziția cu numărul 14. Doar așa și-a găsit Mihai Mitrică, directorul și selecționerul festivalului, un moment de respiro să facă bilanțul ultimilor ani și să răspundă la întrebări. Întrebări care vorbeau despre un festival care, de la începuturi, a sărbătorit și încurajat scena de animație românească. Însă, după cum povestește Mihai, Animest e de fapt un festival care a încercat să pună bazele animației românești – pentru că nu ai cum să sărbătorești ceva ce nu există.
Dacă a reușit să facă asta e încă greu de apreciat - Mihai nu crede că poate fi vorba încă de o scenă de animație românească, ci pur și simplu de oameni care fac asta din plăcere. Ce a reușit totuși Animest în ultimii 14 ani a fost să creeze și să țină aproape o echipă de oameni super dedicați și să acționeze ca un motor motivațional pentru forțele creatoare ale artiștilor români, dându-le șansa să își vadă munca proiectată pe un ecran mare și să iasă din singurătatea din fața laptopului pe care desenează, editează și animează încă și încă un cadru.
