Intr-o vreme, in timpul liceului, visam sa castig Premiul Nobel. Sfera de cercetare in care eram premiat nu era mereu aceeasi, evident. In visele mele cu ochii deschisi din timpul cursurilor, eram nu doar genial, ci pluridisciplinar. In timpul orelor romana, ma gandeam cum ar fi sa iau Nobelul pentru Literatura. Sa scriu mult si bine, sa traiesc si-apoi sa scriu munti de poezie. In timpul orelor de fizica, ma gandeam cum ar fi sa inventez teleportarea (ma uitam mult la Star Trek) ca sa le suflu alora premiul Nobel pentru Fizica. Pana la urma insa, Nobelul nu a mai venit. Eu si Stephen Hawking avem chestia asta in comun.
Erau reprizele mele de escapism, care ma ajutau sa indur ce era de indurat. Cu totii le avem sau poate ca ar trebui sa le avem. Sa-ti pui la gat un semn imaginar cu Revin in 5 minute, asa cum Diana Mesesan (jurnalist) si Alexandra Gavrila (ilustratoare) ne invata sa facem. Ele culeg povesti pe care le imbraca in desen, culoare si dialog, si-apoi ni le dau spre consum. Cu tristetea, optimismul si tragicul umor care se regasesc in noi toti. Luati-va 5 minute ca sa vedeti cum mai scapa oamenii de ale lor. Alexandra la butoane.
