În România, prăpastia dintre așa-numitul film de artă și public este înțeleasă greșit, spune Andrei Huțuleac, și ajunge să fie umplută cu niște produse submediocre, care jignesc inteligența spectatorilor. Andrei este regizor, scenarist și actor, iar scurtmetrajul lui, Havana, Cuba este nominalizat la Gopo, la categoria Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune. Gala Premiilor Gopo va avea loc în aer liber, pe 29 iunie.
Andrei a scris primul draft „Havana, CUBA” în câteva ore și apoi, la o analiză ulterioară, și-a dat seama că scurtmetrajul este o manifestare inconștientă a felului în care privește viața. Ca o glumă amară. Vorbim în rândurile de mai jos cu Andrei Huțuleac despre filme, scurtmetraje, teatru, public, comercial și artă:
În România trebuie ca făcătorii de film să înceapă să se situeze la jumătatea balanței dintre artă și comercial. Filmul trebuie să existe pentru public.
Prima data când am început să mă gândesc activ la idea de a scrie și de a regiza film a fost într-o perioadă în care lucram ca actor la un proiect cinematografic pe care îl găseam submediocru. Și asta, cum se întâmplă de foarte multe ori, mi-a dat curaj. M-am gândit că pot și eu să fac asta și că cel mai probabil pot să o fac mai bine decât oamenii implicați în proiectul respectiv.























