Numarul 158 din Existential Comics n-a fost doar un guilty pleasure pentru Cosmin Tița, ci și contextul în care s-a întâlnit prima oară, acum câțiva ani, cu termenul ennui - o alienare psiho-emoțională derivată dintr-o lipsă de activitate sau a unui scop. Poate tot dintr-un imbold hipsteresc, el i-a dat un scop termenului, trecându-l într-un wishlist pentru nume de proiecte viitoare. Cosmin, care povestește că este un colecționar de lucruri rare, cum sunt unele albume Pink Floyd sau filme de Ingmar Bergman, colecționase, fără să știe, numele unui concept care avea să devină main-stream, în această pandemie.
Dar proiectul ennui n-a pornit de la formă. Nu. Pur și simplu, Cosmin s-a așezat să-și scrie trăirile din noul stil de viața în izolare, iar când a văzut câte sunt de spus, a văzut mai departe de propriul jurnalul. Un concept de platformă, un site, un nume pe care deja îl avea și câteva telefoane mai târziu, la prieteni care i-au răspuns așa cum își dorea, a apărut jurnalul colectiv ennui. Momentan în variantă digitală, cu elemente interactive și muzica special compusă, iar, în curând, sub forma de carte.
