Linistea și neliniștea vieții. O dimineață, o poveste auzită în metrou, o dragoste de om. Felicia se inspiră din ele și din orice. Felicia e un copil în vacanță la mare, căruia părinții i-au lăsat aparatul foto pe mâna. Felicia e răspunsul ei la întrebarea ce vrei să te faci când o să fii mare. Și e relaxată, ca să le transmită starea, subiecților ei.
Felicia Simion face fotografie fine art și documentară. Printre temele ei se numără tradiția, copilăria, locuință și locuire, maternitate, alteritate. Când nu lucrează la serii personale, ilustrează coperți, campanii de modă pentru designeri, albume muzicale sau articole de reviste și publicații internaționale.
Până la urmă, un fotograf fură lumea cu o apăsare de buton sau o reinterpretează? Răspunsul nu e simplu:
“Mi se întâmplă uneori să văd un cadru bun, să mă entuziasmez, dar să nu am curaj să apăs butonul, ca și când, dacă l-aș declanșa, aș fura, literalmente, un moment.”
Într-o lume digitală în care bunăstarea vizuală e setată de trendurile de ultra-procesare a imaginilor (Instagram), Felicia a înțeles să lase lucrurile mai libere. Dar când vine vorba de fotografiile ei suprarealiste, ei bine, acolo, să înceapă joaca.























