[Street Art Challenge] Cristian Neagoe: E important ca brandurile care cred în comunitate să ofere posibilitatea de a crea artă publică, gratuită, de care oricine poate să se bucure

[Street Art Challenge] Cristian Neagoe: E important ca brandurile care cred în comunitate să ofere posibilitatea de a crea artă publică, gratuită, de care oricine poate să se bucure

Orașul este o pânză, iar dacă ea e pictată doar de arhitecți, publicitari, artiști de casă și oameni politici, pierdem o dimensiune importantă a creativității deschise, căreia artiștii de stradă îi pot oferi perspective proaspete, crede Cristian Neagoe, Co-Founder & Curator Street Delivery și membru al juriului "A New Now" Street Art Challenge by George.

Streetartul transformă, literalmente, orașe întregi precum Bacău, Iași, Târgu Jiu, Petroșani, Sibiu, Timișoara, Cluj, București. Sunt zeci de altele în toată România care s-au deschis către genul acesta de artă publică pe care, personal, o consider un panaceu pentru tristețea spațiului public post-comunist, post-capitalism primitiv.

Patru locuri din Romania asteapta sa fie insufletite de culoarea, imaginatia, creativitatea si mesajele voastre în cadrul competiției noastre de artă stradală. Citiți brieful cu atenție, căutați inspirația urbană oriunde s-ar ascunde ea și înscrieți-vă propunerea pentru un oraș mai viu. De altfel, îndemnul lui Cristian Neagoe pentru artiști e următorul: ”Apucă-te! Restul va veni mult mai ușor”.

Vorbim în continuare cu Cristi despre orașele din România și spiritul lor, nevoia de arta publică, reală, care să le hrănească, cât de importantă e strada și cum comunitățile își pot recâștiga spațiul public.

 

Ce ai descoperit despre despre oraș după atâția ani de Street Delivery

Au fost 15 ediții Street Delivery la București, 14 la Timișoara, 11 la Iași… Nu le mai număr, că nu cantitatea contează. Calitatea fiecăreia dintre ele, însă, unică pentru fiecare oraș și pentru fiecare ediție din fiecare urbe, spune multe despre oamenii care locuiesc acolo. Toți ne dorim ca orașul să fie al nostru, să ne ofere spațiu public și zone de promenadă, să ne pierdem prin el și să ne descoperim, să avem zone verzi, mulți arbori, umbră, aer curat. Alții, mult mai puțini, vor mai mult spațiu pentru mașinile lor. Ei sunt cei care, de obicei decid pentru ceilalți. Impun parcări în loc de parcuri, birouri în loc de școli sau galerii de artă, bulevarde mai largi pentru care sunt demolate bucăți de istorie și sunt fragmentate comunități.

Experiența organizării unui eveniment ca Street Delivery mi-a arătat, însă, că oamenii nu au uitat cât de importantă este strada atunci când devine a lor, și-o revendică, o ocupă cu ideile, preferințele și prieteniile lor. Într-un fel, Street Delivery devine, pentru câteva zile, o zonă autonomă, un soi de model la scară al orașului și al comunității pe care și le doresc.

 

De ce au nevoie orașele din Romania & locuitorii lor cel mai mult în 2020

De încredere, ridicare de moral (uneori printr-un mural), grijă unul față de celălalt, respect reciproc, spații de întâlnire în siguranță. Și astfel ne dăm seama cât de greșit este sistemul auto căruia am ajuns să-i dăm prioritate față de propriile nevoi umane. Ne-am vândut străzile de sub picioare și le-am primit înapoi cu prețul carburantului, traficului, poluării și sănătății noastre. Partea bună e că le putem recupera destul de repede, dacă vrem. Și dacă avem niște lideri hotărâți să oprească efectele crizei climatice și să aplice soluții deja testate de alte mari orașe ale lumii.

 

Cum s-a schimbat spiritul urban în ultimii ani

Trebuie să mărturisesc că, de la Colectiv încoace, culminând cu pandemia prin care trecem, spiritul urban s-a schimbat în rău. A pierdut mult spațiu de expresie, oameni, s-a retras în interioare, a devenit ceva mai închis. Normal că se nasc și lucruri bune din asta: am redescoperit importanța căminului, a vecinilor, a cartierului, a împrejurimilor sale verzi.

 

"A New Now" Street Art Challenge by George

E important ca brandurile care cred și investesc în comunitate să ofere comunității posibilitatea de a crea artă publică, gratuită, de care oricine poate să se bucure. Orașul este o pânză, iar dacă ea e pictată doar de arhitecți, publicitari, artiști de casă și oameni politici, pierdem o dimensiune importantă a creativității deschise, căreia artiștii de stradă îi pot oferi perspective proaspete.

 

Sfaturi pentru participanți

În primul rând, să facă niște schițe de concept și să aplice. Știu că sunt mulți streetartiști buni care nu se bagă la astfel de concursuri, dar am găsit, alături de colegii din Street Delivery, de cei din Amural și de la George, niște suprafețe tare interesante pe care pot să se exprime. Fiecare loc are o poveste aparte, care ar merita să se citească și prin murale, dacă artistul simte că e cazul. Sunt foarte curios de schițele pe care le vom primi spre jurizare pentru transformatorul acela electric din Brașov, care are propria lui insulă de verdeață în mijlocul unei intersecții cu sens giratoriu. Acolo ar putea să-și găsească locul un 360 fantastic, fie el personaj sau altceva. Și pereții din Iași, Constanța sau București sunt generoși din punct de vedere al contextului și al vizibilității.

Apoi, să fie dispuși să se urce în macarale-lift sau pe schele și scări pentru a aborda artistic pereți de peste 100 mp, în aer liber, la înălțime, cu trafalet și spray, cu iubire față de oraș și față de trecători. Ne dorim crew-uri de artiști sau indivizi cu talent care știu să își formeze o echipă, astfel încât schița de concept să devină realitate într-o săptămână. Pereții sunt simbolici pentru oraș și cartierele pe care le pun pe hartă, așa că ne dorim și o experiență decentă în a duce la capăt un astfel de proiect.

 

Integrarea lui George în lucrări

Cred că logo-urile n-au ce căuta într-o lucrare de artă decât dacă sunt integrate deștept în ea și au un sens pe care artistul îl dorește acolo. Când logo-ul e doar o etichetă, un fier încins semnalizând proprietatea, asta trivializează ideea din spatele lucrării și destramă din bucuria de a o vedea.

Partea bună e că George are un logo geometric și cameleonic, sau, dacă preferi, ca un linx într-o pădure deasă: prezent, dar subtil, camuflat. Acest gen de abordare ludică a integrării unui logo simplu, precum cel al lui George (un cerc și un sfert de cerc), nu afectează lucrarea și oferă libertate creativă. E similar cu felul în care a lucrat brandul Absolut cu artiști din întreaga lume, de la Dalí la Andy Warhol.

 

Așteptări

Sunt foarte curios să văd ce artiști și crew-uri noi au apărut în România. Sper că va ajunge la ei mesajul și se vor înscrie în număr mare, fiindcă vreau să-i văd urcați pe pereți pe cei mai buni. Mi-ar plăcea să lucrăm cu ei și la ediții Street Delivery din cele 10 orașe în care are loc an de an. Sau într-un soi de Mural Delivery național prin care să umplem România de culoare.

Singurul pont pe care vreau să-l dau: Apucă-te! Restul va veni mult mai ușor.

 

Criterii de jurizare

Schița e, de obicei, departe de ce va exista pe perete. Unii artiști detestă să facă schițe, tocmai fiindcă știu că ele nu arată mare lucru, ba chiar pot reduce din cât de impresionant va arăta lucrarea finală. Pe noi ne interesează mai mult conceptul, ce e în mintea lor, cum abordează peretele, cum au înțeles tema și cum o traduc în propunerea lor. E important să ai și niște experiență în a da cu spray-ul pe pereți (sau să ai astfel de oameni în echipă), fiindcă sunt în joc identitatea unor cartiere și felurile în care va percepe lumea opera voastră.

 

Street art-ul românesc în 2020

E fantastic ce se întâmplă! Arta stradală din România a explodat în ultimii ani. În 2006, când am pornit Street Delivery și am dat drumul la epopeea care va deveni un perete anost de pe strada Arthur Verona, între timp cel mai pictat perete din România (în fiecare an cu alt concept și altă echipă), arta de stradă era considerată vandalism. Nimeni nu voia să audă ”am dori să vă pictăm calcanul”. Asta mai ales pentru că cetățeanul obișnuit n-a perceput tag-urile, throw-up-urile și cultura graffiti decât ca pe mâzgălituri agresive. Dacă le oferi, însă, artiștilor stradali ceva mai mult timp (în loc să fie amendați de poliție) și niște spații, utilaje și unelte cu care să ajungă în siguranță la înălțime, vor arăta chestii mult mai tari și mai complexe. Fără îndoială, se pierde acel thrill al ilegalismului, adrenalina de moment, efortul de a ajunge sus, în locuri inaccesibile pentru cei mulți, fără niciun fel de cârje tehnologice sau financiare, prin propriile puteri. E esențial ca genul acesta de abordare a spațiului public să continue; ce vreau să zic e că muralele legale au, la rândul lor, enorme oportunități de exprimare a ideilor și talentului tău. Și nu te mai aleargă nimeni, dimpotrivă, vine și Poliția să te admire la treabă!

În altă ordine de idei, mi se pare blană că streetartul transformă, literalmente, orașe întregi precum Bacău, Iași, Târgu Jiu, Petroșani, Sibiu, Timișoara, Cluj, București și că sunt zeci de altele în toată România care s-au deschis către genul acesta de artă publică pe care, personal, o consider un panaceu pentru tristețea spațiului public post-comunist, post-capitalism primitiv.

[Citeste brieful si inscrie-te aici la "A New Now" Street Art Challenge by George]

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Dosare editoriale

Companii

Branduri

Sectiune



Branded


Related