![[Netflixizarea] Lavinia Bălulescu: Mi-e dor de momentele când ne uitam mai mulți la un serial. De exemplu, în copilărie, când toți copiii de pe strada mea se uitau la Dosarele X](https://media.iqads.ro/2021/03/lavinia-balulescu-balea-lac-foto-marius-m-bogdan-cover-850.jpg?v=202103240406)
Pe Lavinia Bălulescu am descoperit-o când eu mă întorceam în București și ea se pregătea să plece, și, de când am citit-o pentru prima dată, mi-am imaginat că ne vom întâlni pe Terasa Fericirii și îi voi propune să facem filmul despre Bucureștiul ei, care a fost și Bucureștiul meu. Până la momentul acela, mi-am invitat scriitoarea preferată să vorbească despre filmele ei. A ieșit o poveste despre cum ne ducem singurătățile într-o perioadă în care oamenii, în forma lor fizică, nu sunt ușor accesibili și streaming-ul devine ‘prietenul la nevoie’.
“În ultima vreme, mi-e tare dor de oameni, fie că e vorba de oameni în cinematografe sau oameni împreună altundeva, și nu există Netflix, HBO sau orice altceva care să înlocuiască asta”, spune ea, amintind că e nevoie de experiențe reale pentru ca poveștile să se transforme în filme și cărți.
Sigur că-mi lipsește cinematograful! Nu-mi mai aduc aminte când am fost ultima dată la cinema. Cel mai probabil a fost cu foarte puțin timp înainte de declararea pandemiei, dar mi s-a șters din minte momentul exact sau numele filmului. Îmi lipsesc emoția și grandoarea aduse de prezența într-o sală, pe întuneric, împreună cu alți oameni, în liniște, în fața unui ecran gigantic. Streamingul e plictisitor și experiențele nu pot fi comparate. Dar streamingul a fost tot ce am avut eu în perioada asta, de la începutul pandemiei, și l-am consumat fără rușine. Nu știu dacă m-a ajutat cu ceva. A fost echivalentul unor calorii goale. Măcar n-am murit de foame!
