![[Netflixizarea] Cătălin Olaru: Netflix, în măsura în care stă cu sicriul cinema-ului în față și cu mâna plină de cuie, încă nu și-a luat inima în dinți să înceapă să le și bată](https://media.iqads.ro/2021/03/catalin-olaru-cover-850.jpg?v=202103251203)
Poate că vizionarea unui film nu va mai fi un eveniment cultural, ci un alt tip de nevoie primară. Poate că streamingul transformă experiența cinema-ului într-o deplasare la un mall virtual, în care nu petrecem mai mult de trei minute până alegem un produs, dacă acesta ne-a fost prezentat suficient de colorat și suficient de des pe rețelele de socializare pe care ne petrecem majoritatea timpului. Poate că vom deveni această masă de zombies vizuali…
“Poziționarea Netflix: filme la kilogram. Ca posesori de abonament, suntem jupânii acestor mii de bunuri de consum, indiferent ce alegem să facem cu ele. Fie că le vedem sau nu, cert e că le avem, într-un mod în care n-am fi putut niciodată avea un film proiectat pe un ecran care nu e al nostru”, spune criticul de film Cătălin Olaru.
Pentru moment, ne înfruptăm din acest festin de conținut, până vom suferi, cu toții, de obezitate filmică. Antidotul? Avem nevoie să fim salvați? Prea multe filme, fie ele “de duzină”, n-au omorât pe nimeni, în niciun caz cinema-ul.
Numai în 2020, Netflix a produs 124 de lungmetraje de ficțiune, dintre care 62 vorbite într-o limbă alta decât engleza, și 34 de documentare lungmetraj, mai mult decât orice alt studio în activitate. Dacă ceea ce și-a propus e într-adevăr să ucidă cinema-ul, așa cum par să creadă din ce în ce mai mulți critici de film și cinefili, se vede treaba că face o treabă de mântuială, cel puțin deocamdată: prima lopată de pământ e departe de a fi aruncată.
