Improbabil. Incontrolabil. Cu puține șanse să se întâmple. Trăim cu un set de incertitudini, improbabilități și temeri. De cele mai multe ori nu acționăm asupra lor. Cei care fac asta, sunt cei care ne fac să visăm, să sperăm. Vorbeam, la începutul pandemiei, cu Alex Ivănoiu care spunea că vrea să se poată uita la oamenii de vârsta lui și să spună, “da, am trecut prin ceva ce a schimbat omenirea. Că e în rau sau în bine e mai puțin relevant. Important e ca noi să fi contribuit cu ceva”. “Introspecția în exil” auto-impusă l-a ajutat să creeze proiectul de teatru sonor Teatrul Improbabil.
"Chiar dacă situația independenților este extrem de gravă, tot mi se pare un cuvânt dur. Cred că ne-am aruncat un pic în gol atunci când am pornit la drum cu nimic mai mult decât un gând foarte puternic, într-o perioadă extrem de incertă. Dar, ca să continuu cu metafora, mai cred că vom învăța să zburăm destul de repede. Nu știu dacă vrem să spunem ceva comunității, cât mai degrabă nouă, în cadrul comunității. Ivănoiu a venit cu ideea asta, că dacă nu ai un loc de joacă, ți-l faci", spune Ilinca despre experiența Teatrului Improbabil.
