Când nu se implică în organizarea de festivaluri precum Super, o platformă de educație prin artă dedicată adolescenților, Teona Galgoțiu scrie poezii pe care le puteți citi în volumul ei de debut, "Mă uit înapoi și dispare", care explorează puterea amintirilor noastre. Tot această temă apare și în scurtmetrajul regizat de ea cu același nume pentru care, alături de docu-ficțiunea Elefant departe, a fost nominalizată la secțiunea “Tânăra speranță” în cadrul Premiilor Gopo.
De când am început să mă uit la filme am fost atrasă de zona experimentală, nu știu exact de ce, probabil mă ghida teribilismul de a refuza din start formele convenționale de artă și de a mă defini prin asta, „diferit=cool”. În același timp, asociam tipul ăsta de cinema cu libertatea și curajul de a nu merge la sigur, spune Teona
Cert e că în orice alege să se implice, caută mereu puntea aceea de legătură dintre literatură și cinema, cele două mari pasiuni ale sale. Acum e pe cale să termine master-ul de regie film din cadrul UNATC și își propune ca 2021 să fie anul în care își ia carnetul și se plimbă mai mult. Despre locurile de unde își ia inspirația, etapele procesului creativ și ce înseamnă recunoașterile precum Premiile Gopo, povestește Teona după cum urmează:























