Noile generații de elevi au multe întrebări esențiale, la care nici măcar tehnologia, cu care se descurcă atât de bine, nu le oferă răspunsuri. Educatorii sunt cei care ar putea să îi ajute, însă doar dacă nu le impun ascultarea necondiționată și nici nu le livrează conținut sub formă de monolog, spune profesoara Monica Halaszi.
Tinerii de azi nu mai vor dascăli tradiționali sau autoritari. Vor modele, vor sa fie antrenați să creeze singuri conexiuni între reflecțiile lor, informațiile primite în școală și aplicabilitatea acestora în viață. Pentru că sunt mult mai pragmatici, dinamici, creativi și caută activitățile experiențiale de învățare.
"Îmi pregătesc cu atenție momentul de deconstrucție a textului (atunci când abordez textele literare). Le spun că textul este ca o jucărie de Crăciun de care ne bucurăm și o întoarcem pe toate fețele, dar că vine momentul desfacerii în bucățile din care este compusă, pentru a înțelege cum funcționează, ca apoi să încercăm refacerea întregului".
Monica Halaszi predă limba și literatura română la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița. Vine de la Sîngeorz-Băi, unde s-a format ca om și s-a jucat ”de-a grădinița”, apoi ”de-a școala” cu copiii din apropierea sa. Înainte de ’89 a mers la Filologie la Cluj. A făcut ulterior un Master în Management educațional și comunicare instituțională și o pasionează tot ceea ce ține de educație. Vorbim cu ea despre elevii noilor generații, aflăm cum se raportează ei la metodele tradiționale de predare și vedem din perspectiva sa cât este de importantă chimia profesor-elevi.






















