Cristian Manafu are mereu ceva de făcut. Drept pentru care nu s-a mai plictisit din 2003. Are grijă, însă, ca lipsa de plictiseală să nu se tranforme în suprasolicitare, așa că încearcă să pastreze un echilibru cât mai sănătos între muncă și timp liber. Nu îi iese mereu și ajunge să lucreze în tren spre Machu Picchu. Dar se străduiește.
Când ești pe cont propriu, în domeniul ăsta al nostru, nu prea îți iese linia aia care delimitează jobul de viața personală. Sau nu îmi iese mie. Îi admir pe cei care închid telefonul în vacanță și îl deschid în prima zi de muncă. Nu cred că sunt mulți, dar îi admir, spune Cristian
Tocmai pentru o armonie mai bună între muncă și viață, Cristian Manafu ar legifera o chestie care ni se pare foarte bună: o zi de adaptare între întoarcerea din vacanță și prima zi de job. Până la astfel de schimbări interesante de legislație, vorbim cu Cristian despre vacanțe legendare și jobul de pe plajă.
Spun de ceva vreme că nu m-am mai plictisit din 2003, de când am început să jonglez cu 2-3 job-uri în același timp. Mereu am ceva de făcut sau găsesc repede. Chiar și așa, caut să păstrez acel echilibru între munca și timpul liber. De câțiva ani îmi spun că fac „workation”. Călătoresc și muncesc. Nu fac altceva, nu am hobby-uri, nu urmăresc competițiile sportive. Doar călătoresc. Am avut norocul, spun asta de fiecare dată când am ocazia, să îmi fac propriul program.






















