Sa consideram urmatoarele premise:
A. Fiecare spatiu sau teritoriu produce/determina propriile fenomene culturale.
B. Publicitatea este un fenomen de cultura (nu cultural, de cultura!) important.
Dupa toate regulile logicii aristoteliene cu aceste doua propozitii si putina bunavointa ar trebui sa pot construi un silogism, din care sa rezulte urmatoarea concluzie: Publicitatea este un fenomen de cultura, propriu unui anume spatiu sau teritoriu.
Pana aici nimic extraordinar. Treaba asta cu publicitatea purtatoare de indici culturali specifici tarii care o produce si o primeste nu e o vrajitorie si chiar daca nu este verbalizata prea des, este cel putin intuita.
Caricatura lui Dorian Gray
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Comentarii