Prea mult timp, Sorin Trâncă a fost convins că nu e făcut pentru fotografie, ci pentru scris. Deși ideea de a avea un aparat de fotografiat îl atragea, ca și posibilitatea de a surprinde lumea în momentele ei unice de frumețe, a rezistat tentației o perioadă. Până când, în 2016 și-a cumpărat un Olympus Pen de care nu s-a mai despărțit și care l-a învățat multe despre viață și oameni. De atunci, Sorin fotografiază continuu: oameni, gunoi, animale, conturul orașelor și sufletul naturii, felul în care lumina ne definește timpul. Imaginile lui au ceva din melancolia lui Hopper.
Ca orice întreprindere artistică, și fotografia e capabilă să re-organizeze sufletul autorului, să remodeleze personalitatea cuiva, să îl - sau o - facă să reevalueze scopul și durata vizitei pe pământ, spune Sorin
Sorin nu caută să își definească un stil, crede că stilul e o capcană. Îl interesează frumusețea unei situații și a momentului, mai mult decât artă, fotografia, pentru el, e documentare. Cum l-a transformat această obsesie până acum, povestește el mai jos:























