AFCN a devenit un termen comun și foarte des folosit în limbajul ONG-iștilor, freelancerilor și a celor din zona culturală. E o sursă importantă de finanțare pentru independenți și o posibilitate de concretizare pentru multe proiecte interesante și necesară. În spatele lor, însă, e și multă birocrație. Și cum toamna se numără AFCN-urile, ne-am hotărât să plonjăm în lumea aplicațiilor și să aflăm mai multe despre acest univers: cât de importantă e finanțarea prin acest sistem, cât de complicată e aplicarea, care sunt părțile bune și mai puțin bune ale mecanismului.
Începem AFCNiada cu Loredana Pană, care are o experiență de peste 10 ani în ONG-uri, printre care Ecopolis, MaiMultVerde, Fundația Pact, Patrupetrei, cu care colaborează ca expert de comunicare și coordonator de proiecte. A început cu o platformă a promovării meșteșugarilor din Delta Dunării, iar anul acesta a participat la un proiect de cinematografie în comunități cu acces limitat la cultură și o serie de ateliere de fotografie pentru refugiații din România.
Lucrez de aproximativ 10 ani în domeniul nonprofit și sunt obișnuită cu scrierea de proiecte, în general au aceeași structură și AFCN-ul merită aici un plus, pentru că, spre deosebire de alte linii de finanțare, este relativ ușor de scris. Cred că cea mai grea parte, dar e valabilă pentru toate proiectele, este să știi ce vrei să faci, să ai idea clară, pe care să o expui cât mai simplu, spune Loredana.























