Ce spun coperțile anului 2021 despre România

E prima întâlnire dintre cititor și lumea în care va intra. Este o invitație, o măsură a ceea ce va urma, un ambalaj sofisticat. O carte de vizită a poveștii, ușa pe care cei din librărie o vor deschide sau nu. Coperta unei cărți este esențială. Și așa cum această primă imagine spune multe despre cartea pe care o reprezintă, la fel de multe spun și cele mai frumoase coperți despre lumea cărților dintr-o anumită țară. ”Coperta Anului în România în 2021”, concursul organizat de Dreamstime, tocmai și-a anunțat câștigătorii, iar imaginile alese spun o poveste care aduce speranță și optimism. Această expoziție - concurs poate rivaliza cu portofoliul editorial al oricărei țări din Occident, Asia sau America care-și expune produsele la un târg de carte, potrivit unuia dintre jurați. 95 de coperți de la 47 de edituri sau designeri freelanceri au participat la concursul Dreamstime, cu premiii în valoare de 7500 de Euro și abonamente gratuite în valoare de 3200 de Euro.

”Ne-am propus să evidențiem aspecte multiple, importanța design-ului, legătura dintre carte și copertă, modul în care imaginea ilustrează povestea, dar, mai ales, am vrut să arătam ce graficieni de carte talentați sunt în România. A fost o onoare pentru noi să vizualizăm coperți incredibil de frumoase și atât de diverse, fie că au avut un design creat de la zero, sau pornind de la imagini din alte surse ”, spune Șerban Enache, CEO Dreamstime.

”Coperta Anului în Romania în 2021” a apărut din dorința de a arăta importanța comercială a graficii copertei de carte, de a încuraja lectura și de a aduce aproape comunitatea graficienilor, fotografilor și creatorilor de conținut stock. Imaginile câștigătoare sunt un altfel de bilanț al lui 2021, unul de care avem nevoie pentru a sărbători creativitatea, orice s-ar întâmpla în jur. 

O bază de date a imaginației și a creativității

Fiecare a 10-a imagine descărcată de pe Dreamstime ajunge o copertă de carte sau o pagină în interiorul unui volum. Compania a vrut să celebreze această întâlnire specială dintre imaginile oferite și cărți, prin concursul ”Coperta Anului în România în 2021”. Este locul în care se intersectează cel mai bine creativitatea, imaginația și posibilitățile de transformare ale imaginilor stock. Majoritatea coperților înscrise au fost creații originale, iar câteva au avut la bază și imagini din alte surse, cum ar fi imaginile stock, dar asta nu a constituit un criteriu de evaluare. 

Concursul celor mai bune coperți din România face parte din misiunea Dreamstime de a se implica în comunitatea creativă, prin proiecte care aduc schimbări la nivel social și cultural, local și internațional. Cu cea mai mare baza de date de clienți și aproximativ 170 de milioane de fișiere, Dreamstime este în continuă expansiune și creste cu aproape un milion de imagini noi la fiecare două luni. Compania oferă imagini pentru folosirea lor în copertă de carte cu licență standard Royalty free (cea mai ieftină licență), acordată pe viață și valabilă internațional. 

Concursul s-a desfășurat în perioada 15 septembrie-15 octombrie, iar câștigătorii au fost anunțați pe 26 octombrie.

Premiul special de 3000 de euro: Christine (Stephen King), Editura Nemira

Locul 1 - 2000 Euro: Prietenii lui Năsuc. Vol. 2: Copacul din casă (Cristina Elena Gheorghiu), Galaxia Copiilor

Locul 2 - 1500 Euro: Orizuru (Em Sava), Editura Siono

Locul 3 - 1000 Euro: Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu (Laura Pănăzan), Editura Letras.

Dreamstime și-a invitat comunitatea să voteze pentru locurile I, II și III, iar marele premiu a fost ales de un juriu specializat selectat de Dreamstime. Juriul a fost format din reprezentanți ai unor prestigioase edituri precum Polirom, Grupul Editorial Humanitas, Curtea Veche, Grupul All, Nemira, Hamangiu, Herald, Crux Publishing, ASCR, Adlittera, Casa de pariuri literare, Max Blecher, Nomina, Frontiera, Creator. Au fost invitate să jurizeze și instituții specializate precum Local Design Circle, THE INSTITUTE, Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca/UAD. 

În rândurile următoare, membrii juriului povestesc despre experiența acestui concurs, importanța imaginii, cum a evoluat designul coperților în România, în ultimii ani, și ce se întâmplă într-o editură, care e munca de culise din spatele unei coperți:

Judecăm cartea după copertă

Mădălina Barbu, jurat din partea Editurii Hamangiu: ”Când aud cuvântul 'copertă' îmi vine în minte întrebarea: 'Dar oare o copertă este importantă sau nu?'. Cred că această întrebare creează nenumărate dispute în lumea cititorilor, conturând două mari opinii: 'DA, contează' sau 'NU, o copertă nu contează'. Îmi plac cărțile, îmi place să le admir zilnic în biblioteca mea, am și o mai mare mândrie când termin de citit câte o lucrare. Le iubesc pentru conținutul lor și nu vreau să mă înțelegeți greșit, dar în general, tindem să judecăm o carte după prima impresie, care bineînțeles, este dată de copertă. Nu credeți că mai bine o judecăm după ce o citim? Totuși, o copertă îți recomandă cartea, dar nu o definește, fix ca o haină ce îmbracă omul. Aici îmi vine în minte expresia "Don`t judge a book by its cover". Ei bine, tindem ca la prima vedere să facem asta și fix asta am făcut și în cadrul jurizării Dreamstime la "Coperta Anului", unde am fost atrasă de cărțile care mi-au "sărit în ochi". Până la urmă nu acesta este rolul coperților? Să ne atragă și să ne trezească curiozitatea de a o citi? Eu vă sfătuiesc să citiți tot ce vă place, indiferent de copertă, iar noi, autorii și editorii cărților, să promitem că ne dăm mai mult interesul atunci când vine vorba despre o copertă de carte”.

Aș cumpăra cartea?

Ramona Miza, PR Editura Nomina: ”Am avut plăcerea de a juriza Coperta anului în România. Ca orice lucru de calitate, nici acesta n-a fost ușor. Coperțile înscrise, atât de diferite una de cealaltă, avea fiecare povestea ei. Am analizat, în primul rând, culorile, fonturile folosite și compoziția generală. Cu cât mai armonios se îmbinau acestea, cu atât mai bine. Am apreciat fonturile jucăușe, diferite, care se potriveau cu titlul sau subtitlul. Mai apoi, originalitatea a avut un cuvânt de spus: ce are această copertă special, nemaivăzut? Nu în ultimul rând, mi-am urmat intuiția: aș cumpăra această carte, dacă aș vedea-o pentru prima dată pe raftul unei librării? Le mulțumesc prietenilor de la Dreamstime pentru această oportunitate frumoasă și pentru curajul de a demonstra că o carte trebuie judecată, uneori, după copertă!” 

Sorana Greucean, Project Manager, Casa de Editură Max Blecher: “Deoarece grafica de carte autohtonă pare să fie, pe nedrept, trecută cu vederea, consider că organizarea concursului „Coperta anului în România” devine un demers de nelipsit pe scena culturală actuală și care, în speranța că va continua, ar putea să contribuie la recunoașterea acelor graficieni care, prin aportul lor esențial, aproape că devin co-autori ai cărților pe care le „pun în formă”. Simt nevoia să mărturisesc că am întâmpinat câteva dificultăți în stabilirea unui clasament propriu. Voi enunța mai jos motivele, intuind că ar putea servi drept repere pentru următorii ani, în desfășurarea acestui tip de competiție. Pentru o bună analiză a copertei, mi-aș fi dorit să am acces la toate cărțile înscrise în concurs, în forma lor tipărită, pentru a evalua corect maniera în care imaginea de ansamblu a fost adaptată la conținutul cărții, la temele și stilistica textelor. De asemenea, o clasificare a tipului de copertă în funcție de tehnică (fotografie, lettering, pictură, instalație etc.), originalitate a ilustrației (creație proprie versus imagini din surse externe), precum și o departajare pe genuri literare ar fi, după părerea mea, indispensabile pentru o jurizare onestă. În contextul în care numeroși artiști vizuali implicați în proiecte editoriale notabile sunt, de cele mai multe ori, ignorați chiar și în mediul oarecum restrâns al acestei „industrii”, coperta de carte din România merită să fie (re)adusă în prim-plan, fie că este vorba despre aprecierea unui juriu specializat, fie că luăm în considerare și preferințele publicului larg.”

Coperta e o carte de vizită 

Diana Laza, Editor-in-Chief, Ink Publishing House: “Am avut plăcerea de a participa ca jurat la concursul Coperta Anului Dreamstime. Echipa noastră este formată din șapte oameni, toți pasionați și oarecum dependenți de carte. Tocmai din aceasta cauza suntem entuziasmați când putem participa la evenimente de genul acesta și avem ocazia de a observa dezvoltarea industriei din care am ales sa facem parte. Coperta este “cartea de vizită” a fiecărui manuscris. Autorii nu ne trimit cărți, ci manuscrise, iar rolul nostru ca editură este să prezentăm cititorilor o primă impresie care să transforme un manuscris într-o poveste. O imagine, care să transforme cuvinte în sentimente. Exista multe tipuri de design de carte, tocmai de aceea am avut grijă să analizăm coperțile de anul acesta în funcție de categoria din care făceau parte, dar și de sentimentele transmise ca primă impresie. Decizia a fost una dificilă pentru că cei înscriși au făcut o treabă minunată cu lucrările lor. Dar asta, până la urmă, ne face mândri că suntem parte din industria cărții. Felicitări câștigătorilor!"

Angela Rotaru, Director artistic, Editura Humanitas: "​M-am bucurat să văd că designul de carte din România a evoluat în ultimii ani. M-au surprins plăcut câteva coperte prezentate în concurs. Dar în același timp, m-am întristat să văd că unele dintre propuneri au rămas suspendate undeva în anii 2000.

Sper că acest concurs să le dea un imbold designerilor și graficienilor de carte să evolueze, să fie mai creativi, sa ofere publicului cititor niște rigori și repere estetice."

Coperta trebuie să producă emoție

Dora Marian, Senior Art, Curtea Veche: ”Copertele înscrise în ediția de anul acesta au arătat, prin diversitatea lor, frumusețea și dificultatea designului de copertă. O parte din ele au reușit să vină cu un design atrăgător, corect din punct de vedere grafic și potrivit subiectului și domeniului cărții, în timp ce altele au îndeplinit doar criteriul comercial, nu și pe cele ale compoziției, culorilor și fonturilor folosite. 

Designul de copertă este un domeniu foarte interesant și plin de provocări. Trebuie să cunoști regulile de compoziție și typography, să poți alege ilustrații, fotografii și fonturi care să se alinieze unui concept, să fie reprezentative pentru subiectul carții și toate relaționate pe un layout de o dimensiune mică. 

Cel mai mult îmi place provocarea de a veni cu o idee nouă pentru fiecare carte și de a hotarî ce-cum aleg să reprezint, astfel încât cititorul să fie atras de acea carte, dintr-o mare de cărți care îi fură privirea”. 

Andreea Sterea, director Crux Publishing: ”Concursul Coperta Anului în România a fost un excelent prilej de a aduce laolaltă editurile, artiștii grafici și publicul iubitor de carte pentru a vorbi despre un lucru prea puțin discutat oficial, dar intens dezbătut în social media, la cluburile de carte, sau acasă, între prieteni: arta care însoțește cartea. De multe ori spunem că nu trebuie să judecăm o carte după copertă dar, dacă experiența ne-a învățat ceva, acest lucru este că o copertă poate vinde o carte chiar mai bine decât conținutul sau numele autorului. M-am bucurat să văd ilustrații atât de interesante și chiar să descopăr titluri noi care mi-au scăpat atenției în ultimul timp. Acum am o nouă listă de lecturi.

Mai mult, prin intermediul concursului, am descoperit că vocea cititorilor începe să se facă auzită: coperta este importantă, mai ales într-o lume în care contactul cu Cartea este în mare parte digital. Dacă până nu de mult puteam analiza coperta unei cărți în detaliu (și mărime naturală), acum avem acces la ea prin intermediul unui ecran de telefon sau de computer. Cu atât mai mult acei pixeli colorați trebuie să iasă în evidență printre milioane de alți pixeli. Cu atât mai mult acum, pe o piață din ce în ce mai competitivă, coperta trebuie să spună ceva despre carte, să producă o emoție, să incite o curiozitate, nu doar să fie acolo.

Ca cititor în primul rând, și abia apoi ca editor, sunt foarte bucuroasă să văd o evoluție în ceea ce privește arta de a crea coperți de carte și modul în care ne raportăm la ea. De multe ori, editurile nici nu menționează numele ilustratorului deși, dacă privim în afara granițelor, ilustratorii înșiși aduc cu ei un segment separat de public și de fani – cei care apreciază atât conținutul unei cărți, cât și “ambalajul” acesteia. Mă bucur să văd că începem să ieșim din epoca “pozei de stoc” peste care se lipesc nume și titluri și intrăm în era în care prelucrarea foto, arta digitală și talentul/reputația ilustratorului au un cuvânt greu de spus în succesul unei cărţi ca obiect de artă și operă luată în ansamblul ei.

Sper ca această inițiativă să ia și mai mare avânt în anii următori și să asistăm la o adevărată revoluție în ceea ce privește ilustrația de carte – un domeniu în care, dacă investim, nu avem decât de câștigat, autori, editori, artiști și cititori deopotrivă. 

Coperta este și un ambalaj

Radu Răileanu, Art Director, Editura Polirom: ”Activez în industria de carte de peste 20 de ani și îndrăznesc să cred că am conceput de-a lungul acestei perioade mii și mii de coperte, iar dacă ar fi să iau în calcul inclusiv variantele pregătitoare pentru fiecare volum în parte cifrele ar fi cu adevărat impresionante.

Pentru cine nu cunoaște procesul de lucru, sunt cărți pentru care se fac și zeci de variante pe parcursul mai multor zile sau chiar săptămâni și implicarea poate fi atât de intensa încât un grafician angajat cu norma întreagă în acest proces poate ajunge să viseze noaptea coperte, sau să-și imaginez variante în drum spre casa, în timp ce șofează sau la cumpărături, în concediu chiar. Mai mult decât atât, îi poate marca viață personala în moduri plăcut surprinzătoare, dar și nedorite.

Aș putea aduce că exemplu volumul ”Versetele satanice” a lui Salman Rushdie, o carte care a lezat puternic lumea musulmană și care a fost tradusă în Romania într-un moment extrem de tensionat și delicat când relațiile dintre islam și occident escaladau în conflicte tot mai șocante și mai sângeroase. Pentru această carte, apărută în 2007, am realizat mai multe zeci de variante, din care s-a ales în Consiliul editorial coperta cea mai neutra, - un călăreț persan ucigând cu suliță o pantera alba, că o referință la lupta dintre bine și rău. Nu a apărut decât numele traducătorului în interiorul cărții, dar chiar și așa, timp de mai bine de un an de la apariția cărții am primit pe mailul de serviciu zeci de amenințări cu moartea, de pe adrese scrise în arba sau nu, fară să am nici o tangenta cu cartea respectiva - realizarea copertei neavând, desigur, nimic ofensator și nefiind decât o sarcină de serviciu. Recunosc că nu a fost ușor și am realizat cât de nebănuite pot fi implicațiile acestei ocupații care, în definitiv, e una minora, de nișa.

La fel cum orice copil care exersează la chitară visează să cante cândva pe o scena, tot așa și eu am fost fascinat dintotdeauna de ilustrații și copertele de carte - și de carte la modul general, iar întâmplarea că am ajuns să fac parte din breasla ilustratorilor profesioniști și să-mi aduc aportul la lumea cărților, o consider că fiind una dintre cele mai fericite reușite de până acum.

Primele coperte le-am făcut cu mai bine de 30 de ani în urma, pe când eram elev al Liceului de Artă din Iași la secția de grafica și erau lucrate în tehnicile tradiționale - creion, acuarela, peniță, tehnici de gravura. Mai mult decât atât, chiar tema de admitere la secția de grafica a fost realizarea unei coperte de carte, așa încât pot spune că formarea mea a început cu însușirea regulilor de lucru pentru coperta de carte.

Ulterior, așa cum se știe, modalitățile de le lucru au progresat, astfel că de la tehnicile tradiționale, decupaje din reviste, scanări din albume, treptat am descoperit softurile de grafica, tableta de desen, dar cel mai important a fost accesul la internet și deschiderea uriașa pe care acesta a adus-o.

Ilustratorii mai în vârstă care au parcurs toate etapele tradiționale, au realizat cu adevărat importanța majoră pe care internetul le-a adus-o în procesul de lucru concret, dar și în modalitățile de perfecționare. Apoi, în toată deschiderea de care ne bucuram folosind picturi și fotografii accesând internetul (timp în care pe teancurile de reviste și albume din editura s-a așternut praful), au apărut și în Romania, ca un șoc, legile copyrigtului. Odată cu ele am descoperit, inevitabil, uriașă piață a stock-urilor de imagini și excepțională calitate pe care o oferă și trebuie să subliniez că Dreamstime au fost printre veteranii industriei stock și primii, din cate îmi amintesc, care au avut sediu în Romania. Prin urmare, apariția acestui concurs se înscrie firesc într-o continuitate pe care o urmăresc.

Fară îndoială că apariția stock-urilor de imagine a marcat, la modul generalal, o etapa importanta în evoluția materialelor tipărite și a copertei de carte în particular. Însă mai presus de oferta pe care piață și internetul o pune la dispoziție graficianului decisiva rămâne în procesul de creație cultura vizuala și cultura artistica pe care o deține, apoi, pornind de la acest dat, abilitatea de a găsi tonul potrivit dintre subiectul cărții și interfață ei, astfel încât produsul final să surprindă plăcut, să atragă vizual. E un proces ce tine de flerul cu care graficiaanul simte cartea și de talent, în definitiv.

Evident, aspectul comercial rămâne un obiectiv de atins, pentru că totuși coperta este și un ambalaj. Iar daca acest ambalaj sofisticat este frumos - în accepțiunea cea mai comuna a esteticii, inteligent conceput și memorabil prin dispunerea armonioasa a tuturor elementelor care îl compun, obiectivul este atins.

Tatonarea poate înseamnă de cele mai multe ori multa munca, dar munca nu este o regula și poate fi secundara: stăpânirea lucrului cu corpul de text și a limbajului plastic, chiar virtuozitatea de desenator, pot fi detemeinante și rămân ingredientele cele mai greu de găsit în atingerea performantei.

În expoziția-concurs realizata de Dreamstime se remarca cu ușurință că sunt graficieni de vârf - și experiență lor se vede imediat, de mijloc, și graficieni la începuturile carierei.

Însă o mare importanta o are, desigur, și editura. Pentru cunoscători există un detaliu extrem de important din culisele editurii: nu întotdeauna, - sau chiar chiar de cele mai multe ori - coperta pe care graficianul o consideră cea mai potrivită vă vedea lumina tiparului. Uneori primează aspecte ce țin de vizibilitate, atractivitate comerciala, o anumită linie vizuala a colecției, a unui autor sau chiar a editurii și care sint decise din afara departamentului artistic.

Însă ce e mai important în final: scoasă din context, această expoziție-concurs poate rivaliza cu portofoliul editorial al oricărei tari din Occident, Asia sau America care-și expune produsele la un târg de carte. Nu e loc de complexe; de provicialism cu atât mai puțin.

Felicit echipa Dreamstime pentru inițiativa inspirată și curajul de a organiza acest concurs, care pune împreună fragmente din munca editurilor importante din România și care reprezintă o mostra a calității copertei de carte”.