Continuăm cu pauza de poezie. Am putea fi excentrici în această privință. Chiar și poeții care ne-au răspuns la întrebări spun că poezia e citită de foarte puțini și trece rar de un cerc restrâns. Nu o spun cu supărare sau melancolie. Se întâmplă multe lucruri bune în 2017 în poezie, dar cititul nu se numără neapărat printre ele.
Alina Purcaru mărește puțin baza cititorilor: ”cei cu sensibilități mai rebele, mulți profesori, critici, oameni din breasla literară, artiști, publicitari și o masă diferită de toți aceștia despre care, cel mai probabil, habar nu avem”.
După ce a citit și a scris foarte mult despre poezie și despre cărți (o puteți citi în Observatorul cultural) Alina a debutat în 2016 cu Rezistență.
„caut
dacă te întrebi ce fac,
în maidanul lucrurilor
care rămân stricte,
în registrul lor
oscilant
aștept să facem acolo singurul legământ posibil”.
(Din volumul Rezistență)
Începuturile sunt difuze și nici nu au ceva foarte diferit de poveștile comune despre începuturi. Poate că începutul începuturilor a fost cînd nici să scriu nu știam, dar strîngeam foi, agende și caiete de peste tot și le îndesam într-o traisă cu care plănuiam să fug de acasă.























