Iei metroul grăbit ca să ajungi din punctul A în punctul B. Îți pui castile în urechi și te rogi să ajungi la timp acolo unde trebuie să fii. Ieși din subteran înapoi la lumină, călătoria a luat sfârșit.
Uneori, e bine să ne mai oprim din haosul zilnic ca să privim în jurul nostru. Asta și-a propus Asociația VAR Cultural prin proiectul Orașul M, să aducă în spațiul subteran creații artistice care să te oprească din itinerariul zilnic. Prin parteneriatul cu METROREX, au făcut loc unui microunivers cultural pe care, cel mai adesea, preocupați de grijile cotidiene, nu avem răgaz să-l explorăm cum se cuvine la suprafață.
Printre artiștii care au acceptat cu entuziasm să își expună lucrările în stația de metrou Izvor se numără și Pastila Roz, o grupare artistică satirică, jovială și indiferentă formată din Beaver, Marian Codrea și Alexandru-Claudiu Maxim. Inițiativa celor de la VAR Cultural a venit la fix, pentru că își doreau de mult să realizeze intervenții publice în care elementul central e adaptat la spațiu. Lucrările lor din cadrul proiectului pot fi văzute în stația Izvor și sunt realizate din colaje cu lucrări deja existente. Cele 5 lucrări, printre care una AR, oferă o incursiune în universul lor creativ, iar creatorii lor speră să stârnească orice fel de reacție în public. Pentru că orice reacție e mai bună decât indiferența.
Lucrul în grup aduce multe avantaje creativității noastre, pe de o parte pentru că suntem diferiți ca abordare și tehnică, în felul ăsta putem contribui cu o amprentă personală asupra unei lucrări sau a unui proiect, dar ne și permitem pasarea ideilor de la un om la altul. De exemplu, dacă Marian are o idee de video, dar nu o poate realiza tehnic, sau dacă Maxim are o idee de sculptură care necesită cunoștințe specializate, lucrăm împreună la ea. Rezultatul final e ce-a ieșit în urma acestui ping-pong ideatic și tehnic și de multe ori ideea inițială devine doar un pretext pentru acest challenge.
Povestea lor a început la Timișoara și a călătorit cu trenul până la București, unde și-au creat propriul atelier în care îi așteptă un caiet gros de idei și schițe. E și motivul pentru care nu au experimentat blocaje artistice, iar atunci când te lași inspirit mult și des, totul devine mai ușor. Cea mai importantă rutină care i-a ajutat să-și păstreze vie creativitatea e mersul la atelier, un spațiu creativ lipsit de internet. Am vorbit cu Pastila Roz despre Orașul M, propria lor relație cu orașul subteran și fluxul lor creativ în rândurile de mai jos.
Cum a început povestea Pastila Roz
La Timișoara nu era metrou. Dar era facultate de arte și acolo era și secția de sculptură care era un hub, înainte să fie la modă cuvântul. Marian Codrea, sculptor în devenire, îl cunoaște pe Beaver, pictor în devenire, ambii la fel de hateri cu sistemul universitar. Fast-forward 4 ani, Pastila Roz ajunge la București, îl cunoaște pe Alexandru-Claudiu Maxim, media artist în devenire, mai puțin hater. Restul e pe instagram.
Sursele voastre de inspirație
Inspirația vine inspirându-te. Cu cât o faci mai mult și mai des cu atât devine mai ușor. Lucrul în grup aduce multe avantaje creativității noastre, pe de o parte pentru că suntem diferiți ca abordare și tehnică, în felul ăsta putem contribui cu o amprentă personală asupra unei lucrări sau a unui proiect, dar ne și permitem pasarea ideilor de la un om la altul. De exemplu, dacă Marian are o idee de video, dar nu o poate realiza tehnic, sau dacă Maxim are o idee de sculptură care necesită cunoștințe specializate, lucrăm împreună la ea. Rezultatul final e ce-a ieșit în urma acestui ping-pong ideatic și tehnic și de multe ori ideea inițială devine doar un pretext pentru acest challenge. Această formulă ne-a ajutat de-a lungul timpului să depășim blocaje creative, dar sincer nu știu dacă am avut vreodată. În atelier stă un caiet gros plin de idei și schițe care urmează să fie realizate. Și dacă nu mai sunt idei, există generatoare online pentru asta.
Ce v-a făcut să vreți să participați la proiectul Orașul M
Am primit această invitație din partea VAR Cultural la vernisajul expoziției noastre de la E T A J Artist-run space. Era bucătăria mică și plină, ca în metrou, și am vrut să ieșim înapoi spre expoziție iar sentimentul ăsta seamănă mult cu intenția proiectului. Noi ne doream să realizăm intervenții publice în care lucrul adaptat la spațiu este central. Bucureștiul este ca o mare plină de insule artistice și sociale, iar unele dintre ele sunt mai retrase, sau au căi de comunicare mai puțin dezvoltate. Am apreciat Orașul M pentru că vrea să realizeze aceste punți de legătură între insula mare, publicul bucureștean care călătorește cu metroul și arhipelagurile de artiști independenți.
Lucrările pe care oamenii le vor întâlni în drumul lor din subteran
Lucrările din stația de la Izvor sunt un exercițiu de bun simț, am încercat cât am putut să nu creăm un context prea provocator. Lucrările pe care le realizăm în mod normal sunt destul de viscerale, uneori absurd-isterice, alteori rezultatul unui ADHD nediagnosticat. Așa că am inventat niște bariere mentale care necesită cartele de o călătorie pentru realizarea lucrărilor din stația Izvor. Abonamentul ar fi fost prea scump.
Acum că am trecut fără să sărim bariera, lucrările noastre au fost gândite să reflecte asupra ideii de flux în general și sunt realizate din colaje cu lucrări deja existente, realizate de Pastila Roz. E ca un fel de incursiune în universul nostru care, și el, are fluxul lui. Colajele sunt realizate cu elemente din tablouri, sculpturi, ilustrații digitale și cadre din filme realizate de noi. Avem în total 5 lucrări, 4 sunt colantate pe pereții stației, iar una este o lucrare interactivă AR.
Pentru colantări ne-am dorit să lucrăm cu textura de pe pereții din stația Izvor, care ne-a atras încă de prima dată când am început discuțiile pentru proiect. Frecventarea aceluiași loc pentru mult timp ne face să intrăm pe pilot automat de multe ori și nu mai vedem ce e în jurul nostru, am putea la fel de bine să mergem cu ochii închiși. Lucrările noastre au multe transparențe prin care putem vedea textura pereților în nuanțe diferite, se joacă cu umbrele, încercând să simuleze un spațiu tridimensional.
Lucrarea AR poate fi văzută cu un smartphone care are aplicația Instagram instalată pe el. Încercăm să aducem elemente simple și frumoase la metrou, care din cauza lipsei de lumină nu ar avea cum să existe în subteran.
Cu ce v-ar plăcea să rămână oamenii după ce iau contact cu arta voastră
Căutăm ca oamenii să nu rămână indiferenți. Orice reacție e binevenită. Lucrările deja stârnesc întrebări legate de bugetul pe care Metrorex l-a cheltuit pentru această galerie subterană. Noi ne-am implicat voluntar, iar costurile au fost asigurate de VAR Cultural și sponsorii lor. Dar asta ne face oricum să ne gândim că lucrările arată atât de bine încât oamenii cred că Metrorex le-a comisionat.
Ce v-a inspirat să creați în această perioadă
Rutina de a merge la atelier zilnic era deja stabilită, chiar dinainte de pandemie. N-avem net acolo și e bine așa.
O altă rutină satisfăcătoare este faptul că schimbăm o dată la două săptămâni artistul care vinde lucrări la “The Art Machine”, un vending machine de artă originală în ediții limitate de câte 100 de miniaturi. Momentan e localizat în Cărturești Park Lake. Am avut până acum peste 25 de evenimente, pe parcursul unui an și ceva.
Cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o lucrând în domeniul artistic
Threesomes are more fulfilling than doing it alone.
Un răgaz în haosul zilnic ca să privim în jurul nostru
În general e bine să privim în jurul nostru. Sunt mulți oameni, pisici sau căței care vor să ne miroasă. De asta e bine să stai pe loc în timp ce privești arta. În felul ăsta toată lumea câștigă.
Care e relația voastră cu orașul de sub oraș
Când am ajuns București în anul 1 de facultate și așteptam la Unirii să vină metroul, amicul meu de atunci și el din provincie, a a crezut că toate trenurile poartă numele mecanicilor pe afișajul electronic de deasupra cabinei. Pe al nostru mecanic îl chema Anghel Saligny. Mulțumim pentru drum.
