Când elevii îl întreabă la ce o să le folosească ceea ce predă, Bogdan Teodorescu le răspunde transparent: la nimic, arta nu folosește la nimic. Sensul ei nu vine dintr-o necesitate materială.
În liceu, a studiat grafica. A continuat călătoria artistică în facultate, unde a pătruns în tainele ceramicii. Explorarea lui artistică a continuat cu pictura, fotografia și performance-ul. Era anul 2005 atunci când își căuta un job part-time și așa a ajuns să predea. Astăzi e profesor la Colegiul Național Sfântul Sava și Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza. Sunt locurile unde încearcă mereu să pună problema în clasă de parcă el însuși e elev. Experiența i-a arătat că în școala românească predomină cel mai mult frica de toate felurile, de asta simte că dialogul te ajută să treci dincolo de catedră.
Cînd am început să predau am încercat să pun problema ca și cum eram eu elev. Într-o primă fază căutam să fiu mai sistematic, deoarece mă deranjau profesorii care pierdeau timpul la ore. Din păcate e aproape imposibil cînd reprezentarea materiei „educație vizuală” este condamnată la un hobby. Ușor, ușor, am migrat către o viziune situațională, fără să uit de dialog. Nu cred că e nevoie să nu te abați de la ce îți propui, dar mi se pare obligatoriu să fii atent la ce este nevoie într-un anumit moment, în fața anumitor elevi.
