Un workoholic pe drumul către recuperare, ilustrator și animator frame by frame, iubitoare de plimbări solitare și mentale speculative departe de aglomerări de oameni. Acesta este un scurt autoportret al artistei Anna Florea, freelancer creativ.
Desenul este pentru ea nu doar modul în care se susține pe cont propriu, făcând ceea ce îi place, ci și un instrument de cunoaștere a lumii ce o înconjoară și a sa. Spune că procesul de creație o ajută să se observe pe sine în relația cu propriul interior și cu realitatea în care trăiește. Să privească mai atent, să analizeze, să își pună întrebări sunt tot învățături ale desenului.
”Mă atrag lucrurile mici și ascunse, desenele făcute de copii și oameni care nu sunt profesioniști în domenii creative. Anul trecut am avut o primă experiență de lucru cu elevi de liceu în cadrul proiectului ”Endless Present Limited Future” care mi-a adus multă energie bună”
Anul acesta se împlinesc cinci ani de când Anna Florea a înființat studioul RIVULET, alături de producătorul de muzică Șerban Ilicevici. Vorbim cu ea despre ilustrație și freelancing în domeniile creative, pe care îl descrie ca un ”montagne russe”.
Despre tine
Îmi place să aflu cum funcționează și cum sunt legate lucrurile între ele și să achipui misterul din jurul celor pe care nu le pot numi, delimita sau explica. Curiozitatea m-a plimbat în diverse locuri, pentru ca treptat să mă concentrez pe ilustrație și animație. După ce am absolvit facultatea de film, am lucrat o scurtă vreme în publicitate și apoi într-un studio de animație și VFX, iar din 2015 sunt freelancer.
Am lucrat în motion graphics, iar în paralel m-am dezvoltat ca ilustrator și animator frame by frame. Am fost timp de mai mulți ani parte din echipa Anim’est unde am ajutat în diverse feluri la popularizarea filmului de animație și a educației în domeniu. Anul acesta se împlinesc cinci ani de când am înființat studioul RIVULET, alături de Șerban Ilicevici, producător de muzică și sound designer. Am un instrumentar divers pe care l-am adunat pe parcurs și fiecare unealtă din el mă ajută în ceea ce fac.
Ce fel de proiecte îți place să lucrezi
Sunt un workoholic în recuperare, am găsit mereu motive de entuziasm în diverse proiecte la care am lucrat, entuziasm care m-a ajutat, dar m-a și făcut să îmi pun sănătatea fizică și mentală departe de top-ul priorităților. De când mi-am propus să ies dintr-un mod de lucru care inevitabil duce la burnout, s-au cristalizat interese și plăceri unele uitate și recuperate, altele noi cu totul. Îmi face plăcere să lucrez la proiecte de ilustrație și animație care traduc sau însoțesc un text, la cele care tratează sau ating aspecte științifice, la cele care au o componentă educativă sau care se adresează copiilor. Natura, visele și subconștientul, lumea la nivel local și micro sunt teme care mă entuziasmează în mod special.
Procesul creativ
Visare și căutare - selecție și/sau construcție - rafinare. Etapele acestea sunt uneori bine delimitate între ele, alteori limitele și ordinea lor este mai fluidă, totul depinzând de proiect și timpul pe care îl am la dispoziție.
Unde cauți inspirația
Conștient caut să îmi exersez capacitatea de a privi și a sintetiza, printr-o relație activă cu mediul din jurul meu, prin lecturi și vizionări din diverse domenii. Mă atrag lucrurile mici și ascunse, desenele făcute de copii și oameni care nu sunt profesioniști în domenii creative. Anul trecut am avut o primă experiență de lucru cu elevi de liceu în cadrul proiectului Endless Present Limited Future care mi-a adus multă energie bună. Mă hrănesc și cu ce am adunat în biblioteca mea și cu ce văd la câțiva colecționari media găsiți pe diferite platforme online.
Blocajele
Blocajele legate de activitatea mea încerc să le rezolv lucrând cu și la mine. Încerc să fac loc părții din mine care face, desface și construiește, care știe că își cunoaște instrumentele de lucru și celei care e interesată de obiectul care se manifestă prin mine, nu de mine. Mă ajută să îmi aduc aminte de viziunea centripetă pe care o observă Levi-Strauss în abordarea actului artistic în însemnările lui despre Japonia, făcând diferența față de modelul european, centrifug. Mai verde-n față, scoaterea capului din propriul dos ajută.
Pauzele și plimbările ajută. Chiar și cele până la magazin. Cu un pic de atenție descoperi zece plante diferite într-o jumătate de metru pătrat de petic verde înghesuit între duba curierului și bolidul parcat pe trotuar. Schimbarea atenției de la ceea ce e în capul tău la ce există în jurul tău e un bun remediu pentru blocaje.
Ritualuri și rutină de creație
Un pic de yoga și desen liber. Desenez liber zilnic înainte de a începe orice activitate legată de lucru. Freelancing-ul înseamnă zece job-uri într-unul singur, multe din ele în fața ecranului calculatorului, așa că un început de zi de lucru în care mă joc și I go dreamy mă ajută să rămân cu picioarele pe pământ și să delimitez mai conștient timpul, energia și importanța pe care le acord muncii. Nu am atins vreun echilibru minunat de maestru zen, dar încerc să îmi ordonez prioritățile într-un mod activ și conștient, în lumea asta cu mii de stimuli.
Dacă am ceva mai mecanic de făcut când lucrez, care nu necesită o concentrare totală, ascult muzică sau un podcast. De obicei, prefer să lucrez în liniștea sunetelor din casă și de afară. Încerc să evit multitasking-ul, deși este o obișnuință puternică, mai ales când vine vorba de munca pe calculator.
Resursele tale
Resursele de care încerc să țin cont sunt timpul și atenția. Plimbările menționate mai sus ajută nu doar în caz de blocaj, ci în general. Plimbări solitare, plimbări cu prieteni, plimbări mentale speculative și, mai ales, timpul petrecut departe de oraș și aglomerări de oameni, aproape de plante, pietre și alte creaturi, în spațiul din ce în ce mai mic în care îngrădirile ridicate de om nu se văd.
Învățăturile desenului
Desenul e o sursă inepuizabilă de învățătură și un instrument de auto-cunoaștere și cunoaștere a lumii care îți oferă foarte multe posibilități. Am învățat și învăț cu ajutorul lui ce îmi place și de ce, ce înseamnă să îți placă ceva, de fapt. Ce înseamnă să privesc, să fac, să judec. Procesul de a desena m-a ajutat să observ cum funcționez în relație cu mine și cu realitatea în care trăiesc și de ce, să îmi pun întrebări despre cum funcționăm la nivel mai larg.
Freelancing-ul în ilustrație
Freelancing-ul în domeniile creative la noi în țară este un montagne russe proiectat după niște planuri preluate din alte părți peste realități locale, în care te descurci mai bine sau mai prost în funcție de rețeaua ta de cunoștințe, de felul tău de a lucra sau de cum alegi să joci jocul modelelor economice stabilite de platformele big tech.
Greutățile care există la noi în țară vin din multe direcții. Prima care îmi vine în minte este lipsa unei conștientizări a ce înseamnă activitatea artistică la nivel general. Sunt tot felul de clișee și neînțelegeri care fac ca valoarea muncii tale să fie cântărită pe același cântar cu producția de mezeluri sau industria extractivă. Sărăcia aceasta este valabilă fie că vorbim de oameni cu resurse materiale generoase sau puține. Există, desigur, excepții suficiente cât să existe o breaslă a ilustratorilor care crește, dar tabloul de ansamblu nu e foarte vesel.
Al doilea lucru ar fi felul în care statul tratează domeniile creative și cultura, în general. Menționez aici cadrul juridic și infrastructura culturală întâmplătoare care se ține pe o inerție și pe energia unui grup mic de oameni care se dedică comunității artistice și lipsa unor forme juridice potrivite pentru aceste activități. PFA nu e convenabil să ai din puncte de vedere al taxelor și impozitelor, așa că faci microîntreprindere și devii o struțo-cămilă ciudată. Doar numele „microîntrepindere” mă face să râd când mă gândesc la mine și la colegii mei. Iar în contextul ăsta capacitatea de a te „descurca” capătă o importanță disproporționată.
Cum ajută online-ul
Online-ul este un ajutor imens fiind un instrument de accesare de informații și cunoștințe incredibil. Faptul că mă pot „plimba” într-un muzeu aflat la mii de kilometri distanță sau să am acces la literatură de specialitate din orice domeniu este ceva care mă îmbogățește într-un mod greu de măsurat. Asta e partea minunată. Partea mai puțin minunată este că toată această informație se găsește într-o rețea în care câțiva giganți au generalizat un model îndobitocitor de a consuma informație. Lipsa de responsabilitate a acestor grupuri de oameni și viziunea lor săracă și simplistă asupra lumii și oamenilor, incapacitatea de a ieși din paradigma creșterii infinite fără un scop final altul decât acumulare, ne costă deja foarte mult.
Strategia ta de promovare
Pe social media mă promovez sporadic, proiectele la care am lucrat până acum au venit mai mult din recomandări de la prieteni și oameni cu care am mai lucrat decât din promovare. Poate că anul ăsta voi fi prezentă mai constant, poate că nu. Nu consider această prezență vitală pentru activitatea mea. Sigur că poate fi un instrument bun de care te poți folosi inteligent și cu bun simț, așa cum o fac mulți ilustratori, meșteșugari, artiști pe care îmi face plăcere să îi urmăresc, dar nu cred că este singurul mod de a rămâne conectat cu oamenii interesați de activitatea ta. Portofoliile funcționează, newsletterele la fel, pe lângă o sumedenie de alte moduri alternative sau mai marginale.
Proiectele tale din ultimul an
Ultimul an a fost intens, un an în care am încercat să mențin planurile și intențiile pe care le-am setat dinainte de pandemie, dar adaptarea la schimbările care s-au petrecut a fost cu suișuri și coborâșuri. Am integrat mai mult în muncă din căutările personale, mi-am mai lămurit limitele, mi-am făcut timp pentru ce am vrut să fac, nu doar ce mi se cere. Am avut și panici și nesiguranțe, dar am trecut prin ele cu încredere în mine și în oamenii apropiați. Am lucrat cu prieteni, colegi și cunoștințe noi, un pic din toate.
Proiectele pe care aș vrea să le menționez ar fi coperta albumului „Transient Recs 2” al lui Șerb și afișul de anul acesta pentru festivalul de film despre mediu și oameni Pelicam. Iar din proiectele personale - o ediție de print-uri cu un calendar lunisolar care începe să fie un obicei la final de an, dar și pașii mici și entuziaști făcuți în ceramică, cu ajutorul surorilor Teler de la De Ceramică.
Piața de ilustrație din România
Cred că în domeniul ilustrației există niște îmbunătățiri clare față de cum stăteau lucrurile când am început să muncesc eu acum zece ani. Fie că vorbim de felul în care ne raportăm la drepturile de autor sau la relația client - ilustrator, sunt lucruri care s-au schimbat în bine datorită accesului la informații și a dialogului mai deschis dintre oamenii din breaslă.
Sigur, lucrurile astea sunt valabile într-o anumită măsură și în anumite nișe. Cred că în continuare există multă exploatare și auto-exploatare, și din necunoaștere, și din șmecherie, și din lipsă de interes sau de încredere. Dar pentru cineva care e la început de drum, lucrurile cred că stau ceva mai bine măcar din punct de vedere al informației și accesului la ea. Datorită energiei depuse de câțiva ilustratori și a deschiderii lor, s-au coagulat niște grupuri, s-au purtat și se poartă discuții, lucrurile sunt mai puțin opace.
Cred că multă lume începe să înțeleagă și să simtă că o mentalitate de colaborare, și nu de competiție, este cea care îmbunătățește viețile tuturor. Competiția își are rolul ei, dar este supra-apreciată și umflată în modelul economic desfrânat în care suntem strâmtorați să funcționăm. Calea spre mai bine este însă lungă, energiile oamenilor sunt finite și suntem dependenți de cum e aranjată societatea la nivel local și global.
Planuri pentru 2022
În cadrul RIVULET dezvoltăm câteva proiecte interactive, cum ar fi calendarul lunisolar sub formă de aplicație, dar și alte jucării. Mai urmează și câteva proiecte cu prieteni, ceramică și print-uri. Mai multă liniște, timp în natură și going dreamy.






























