Multi oameni inimosi acolo pe metru patrat, spune Andrei Dăscălescu despre cei care ajuta la vama Siret. Andrei a decis sa fie unul dintre ei imediat ce a inceput razboiul. Si-a pus proiectele cinematografice pe hold, si-a lasat copilul la rude si a mers cu partenera lui la vama. Scopul lui a fost sa ajute oamenii, dar a ales sa faca si fotografii, cu gandul ca vor ajunge la cine trebuie si vor mobiliza mai mult ajutor.
Apoi a trecut granita si a impartit manusi si caciuli celor care stateau la coada, insa n-a durat mult pana a ajuns in Cernauti, si in imprejurimi, cu ajutoare pe care le-a strans cu un grup de prieteni. Oamenii i-au asteptat cu lacrimi in ochi.
"Oamenii ne-au multumit si rasmultumit ca-i sprijinim. Auzisera deja despre cat de bine s-au mobilizat romanii si ne-au multumit si pentru faptul ca primim ucrainenii cu bratele deschise. A fost emotionant."
Mai multe ne spune Andrei, despre cum a fost drumul, ce l-a marcat cel mai tare, despre despartirile familiior si decizia personala de a se concentra mai mult pe ajutoare si mai putin pe fotografie.
Prima data am mers in vama Siret, chiar din a 2a zi a conflictului. Am considerat ca am putut sa fiu de ajutor acolo pentru ca deja era multa lume care-si oferea sprijinul, cazare, transport, masa, dar era foarte putina organizare.
