Mircea Pop spune ca nu a mai vazut de mult oameni prin mijloacele de transport care sa nu stea cu ochii in telefoane si cam are dreptate. Acum, cati dintre ei stau si citesc benzi desenate pe telefon, greu de estimat. Cert ca e plin netul de ele. Dar azi vorbim despre BD-urile scrise.
Sunt o multime de volume, pentru toate varstele si preferintele, bd-ul se adreseaza din punctul meu de vedere oricarui cititor in cautare de expandare a imaginatiei, este un mediu vizual, se pot invata multe din ilustratie, spune Mircea.
Din tot ce se intampla in zona asta, Mircea spune ca parca tot la straini se misca lucrurile mai grabnic, facand referire la tehnologiile folosite. Cert e ca partea de desen ramane neschimbata, aceleasi etape fiind parcurse pentru orice gen de banda desenata. Mircea a contribuit cu o poveste, Zimbrul, si in primul numar al revistei de bandă desenată documentară POC!.
Primele amintiri sunt de pe la varsta de 3-4 ani, desenam pe orice suprafata prindeam cu orice, prin carti si reviste cu creioane din acelea late de tamplarie, pe usi si pereti cu ruj, oja, markere, cu tot ce prindeam, nimic nu era in siguranta.
Totul este mereu in schimbare, oamenii se adapteaza, daca vorbim de Romania, nu mi se pare asa perceptibila, intr-o zi esti aici, peste doi ani pari tot aici chiar daca o evolutie a avut loc, in schimb, am vazut niste lucruri putin diferite pe la straini, parca se lasa mai bine purtati de valul tehnologic.























