[Dans & Energie] George-Alexandru Pleșca: Pentru a fi expresiv, cred că trebuie să fii onest, cu tine mai ales, dar și cu cei din jur

[Dans & Energie] George-Alexandru Pleșca: Pentru a fi expresiv, cred că trebuie să fii onest, cu tine mai ales, dar și cu cei din jur

Expresivitatea vine din onestitatea cu sine însuși, în primul rând, apoi cu cei din jur. Pentru a fi expresiv, un artist trebuie să fie receptiv, atent, prezent în moment și flexibil, atât corporal, cât și mental în fața schimbărilor. Așa crede performerul și coregraful George-Alexandru Pleșca, artist care a ales dansul ca o formă de conectare cu corpul și de exprimare creativă. A început să danseze din primii ani de școală, părinții săi conducându-l atunci către dansul sportiv. O accidentare l-a îndepărtat pentru câțiva ani de hobby-ul său, dar a revenit în lumea dansului în liceu, când a intrat într-o trupă de street dance din orașul natal, Bacău. Un festival de teatru de la Timișoara (T4T) l-a inspirat și a decis să își continue studiile la UNATC- Secția Coregrafie.

Dansul contemporan este încă ceva nou în mediul artistic românesc, continuă să cucerească inimi, să nască pofte și curiozități artistice, care iau forme de spectacole interesante pentru public. Pentru George, dansul a devenit și un stil de viață.

”Prin dans mă transform perpetuu și devin, și iar devin. Am învățat cum să am mai multă grijă de corp, cum să-l antrenez și să-l ajut pentru a primi ajutor în schimb și de la el. Am învățat cum să depășesc limite și cum să găsesc puterea în orice moment. Am învățat cum să găsesc liniște în corp”

Povestim în continuare cu artistul performer George-Alexandru Pleșca despre arta dansului.

 

Din istoria personală

Sunt născut în 1997, Bacău. Părinții mei m-au împins către dansul sportiv în timpul învățământului primar și am continuat să mă antrenez aproximativ 4 ani. Spre sfârșit, începuse să nu mă mai încânte atât de mult ce se întâmpla în acel context, iar o accidentare m-a convins să renunț la acel hobby, căci doar asta era, atunci. Această perioadă a reprezentat primul meu contact cu mișcarea, sportul, muzica, ritmurile. Regret acum că s-a terminat așa abrupt și că s-a terminat, de fapt.

 

Reîntâlnirea cu dansul

M-am reîntâlnit cu dansul în perioada liceului când m-am atașat unei trupe de Street Dance din oraș. Într-o formulă de 4-8 persoane construiam scurte momente pe care le prezentam la diverse baluri, evenimente școlare și aniversări. În paralel, am intrat și într-o trupă de teatru pentru adolescenți, lucru ce m-a ghidat către alte perspective și provocări. Aici mi s-a aprins ușor o dorință de a deveni actor. Așa îmi spuneam atunci. Ce căutam, cred acum, era nevoia de joc, de interacțiune. De asemenea, tot în perioada liceului, am practicat și arte marțiale mixte cu un maestru la care mă gândesc și acum cu drag și admirație. Toate aceste drumuri s-au intersectat în mine, coagulându-se într-o pasiune puternică pentru Corp : corpul activ, corpul energic, corpul jovial, corpul sincer, corpul luptător, corpul în mișcare. În clasa a 12-a, după un festival de teatru de la Timișoara (T4T) care m-a inspirat enorm, am decis să aleg dansul și astfel am ajuns la UNATC.

 

Calitățile și abilitățile unui performer tehnic și expresiv

Aș începe prin a diferenția abilitatea expresivă de abilitatea tehnică a unui artist. Deși prima o poate include pe a doua, forța expresivă nu necesită mereu o tehnică foarte bună – deși aceasta reprezintă un mare avantaj. Ne putem gândi la acei interpreți care, deși surprind printr-o tehnică imbatabilă, ei rămân distanți față de noi. Reușim să le acordăm o admirație rece, dar nu ne simțim atrași de ei, captivați, curioși, provocați, schimbați.

Cred că cel mai mare atuu al unui artist este abilitatea lui de a înțelege, atât intuitiv cât și rațional, ce și cum face. Înțelegerea este, pentru mine, primul pas către o realizare personală și piesa necesară dinainte de abandon, înainte de saltul în actul artistic. Pentru a fi expresiv, cred că trebuie să fii onest, cu tine mai ales, dar și cu cei din jur, să fii receptiv, atent, întotdeauna valabil și disponibil schimbărilor, empatic și ancorat în moment. Tehnica vine în ajutorul acestor variabile și presară peste ele savoarea estetică.

 

Primul proiect artistic important

Prima provocare reală a fost în spectacolul Counterbody, construit de Simona Deaconescu (Tangaj Dance Collective). Pe atunci, eram în primul an de facultate și eram tare necopt – aveam doar poftă. Am fost foarte norocos și privilegiat să aflu că, după un workshop-audiție susținut de Simona, am stârnit un interes. Nici nu îmi imaginam că voi lua audiția, pentru mine acel atelier era o ocazie de dezvoltare. Îmi spun că poate asta m-a relaxat și m-a făcut să fiu expresiv, vis-à-vis de ce spuneam mai sus. Echipa spectacolului era formată din ”veterani” în domeniu și asta m-a înspăimântat, dar și motivat. A fost un proces care a funcționat cu încredere, disciplină, curaj și o bună colaborare între toți cei implicați în echipa artistică. Am rămas cu întrebări, cu așa da-uri și așa nu-uri, cu idei despre ce înseamnă să fii lider, ce înseamnă să fii performer și cu ce presupune un proiect coregrafic.

 

Dezvoltarea artistică. Cum ți s-a schimbat perspectiva asupra dansului

Am devenit mai meticulos, am încercat să găsesc un echilibru între exigență și indulgență. Am început să mă gândesc la spectacolele coregrafice ca la un prilej de a excava în natura umană, un mod de a trece peste banalități, un fel de a trezi simțurile spectatorului, de a-l schimba, de a-l inspira, poate chiar copleși. Dansul-Mișcarea, în afara artei, a devenit un stil de viață. Este binoclul pe care îl folosesc pentru a privi lumea, zilnic. În cadrul artei coregrafice, îmi place să cred că dansul ar trebui să dezvăluie și să transmită inefabilul fără a-l reduce la aparență, la platitudine, la imediat. El trece și ajunge adânc în scoarța privitorului, trebuie doar găsite uneltele potrivite.

 

Profesorii si mentorii care au contribuit la formarea ta

Toți profesorii întâlniți au fost însemnați și relevanți, chiar și dacă perioadele de interacțiune erau scurte uneori. Cadrele didactice ale secției de coregrafie din UNATC au fost principalii ghizi, mai ales în perioada licenței. Aici amintesc de doamnele Liliana Iorgulescu, Andreea Duță, Valentina de Piante, Andreea Tănăsescu, Elena Zamfirescu și domnul Sergiu Anghel. Aș vrea să o mai menționez pe doamna Anca Ioniță, o adevărată oază de cunoștințe. De altfel, toți oamenii cu care am avut prilejul să colaborez mi-au fost mentori într-o oarecare măsură, iar cu unii mă conectez chiar și acum : Daniel Dragomir, Simona Dabija, Mariana Gavriciuc, Beatrice Tudor. Ei mi-au fost exemple de la începutul drumului și cu bucurie pot spune că încă învăț de la ei. Aleg să rămân un student veșnic.

 

Greutățile și prejudecatile cu care te confrunti în arta ta

Mă întâlnesc des cu preconcepția că tot ce facem este frumos și nu implică greutate, iar asta nu e adevărat – chiar dacă ne urmăm pasiunea. Mă confrunt cu neînțelegere și confuzie uneori, deoarece există o lipsă de educație și un refuz în a contribui activ la deslușirea unui spectacol. Mă confrunt cu uși închise și cu dezinteres.

 

Ce a modificat dansul în tine, odată cu vremea

A modificat tot și continuă să modifice. Prin dans mă transform perpetuu și devin, și iar devin. Am învățat cum să am mai multă grijă de corp, cum să-l antrenez și să-l ajut pentru a primi ajutor în schimb și de la el. Am învățat cum să depășesc limite și cum să găsesc puterea în orice moment. Am învățat cum să găsesc liniște în corp, cum să merg, cum să mă așez, cum să stau, cum să respir, cum să privesc, cum să îmi îmbunătățesc postura. Am învățat și reînvățat atâtea, simple și complicate, și asta este o bucurie, dacă nu cea mai mare – că mă descopăr continuu prin dans și nu există un punct în această ecuație.

 

Colaborările creative care te atrag cel mai mult

Sunt atras de potențialul creativ, de idee, de disciplină si organizare, de o echipă bună, de spațiu și rolul a ceea ce facem – dacă este el bine definit sau nu. Cel mai bine mă simt într-un context în care toată lumea știe ce trebuie să facă și face asta atent și cu tact. Mă simt provocat, în același timp, de necunoscut și risc, de curaj și voință.

 

Un sumar al proiectelor din acest an

Anul acesta am făcut parte, ca interpret, din câteva producții noi precum Iubește-mă 5 minute de Teodora Tudose, SEEN de Oana Strunilă, START SWIMMING de Eusebiu Tudoroiu. În calitate de coregraf, am colaborat cu Mădălin Hîncu la realizarea spectacolului INSECTE de la Teatrul Municipal Bacovia, Bacău. De asemenea, am remontat propria mea lucrare din anul 2019, Echivalent, aducând câteva modificări în coregrafie și distribuție. Am continuat să-mi dezvolt și latura pedagogică, susținând cursuri de dans pentru începători și avansați la Linotip și Dance Prestige. În afara acestor lucruri, am continuat să colaborez cu Contemporary Creative Dreamers, companie independentă din care fac parte, pentru susținerea de spectacole și cursuri (spectacolele The Last Raid of Humankind & Nihil Sine Deo, programul intensiv de antrenament Creative Playground Intensive).

 

O privire asupra sectorului de dans din România

Simt că ultimele generații de profesioniști au intrat pe piață cu multă îndârjire și poftă de a face, de a schimba, de a duce mai departe. Asta a mai cutremurat peisajul și lucrurile s-au mai concretizat. Instituțiile majore, independente și de stat, au început să ofere puțin mai mult ajutor. Din păcate, resursele sunt puține și deci aceste intenții bune rămân limitate sau sunt uitate rapid deoarece nu poate exista constanță. Îmi doresc, totuși, ca aceste instituții să comunice mai bine între ele și cu cei activi în domeniu. Sper că în viitorul apropiat comunitatea să fie mai unită, să își dea seama că se îndreaptă spre același scop, chiar dacă pe drumuri diferite.

 

Provocările unui artist independent în prezent

Simt că susținerea de la stat este minimă, de multe ori. Există o lipsă de comunicare în breaslă. Mulți artiști trebuie să îndeplinească o multitudine de roluri pentru a se putea susține și asta epuizează, frustrează și presează – artistul rămâne fără energie creativă sau, pur și simplu, energie. În același timp, simt că mediul este în continuă dezvoltare și publicul încă nu este suprasaturat de dans/teatru. Dansul contemporan este încă nou și asta îl face să surprindă, să cucerească, să aprindă curiozități și pofte. Există oameni care se implică total în dezvoltarea sectorului cultural și care înțeleg responsabilitatea de a oferi mai departe, de a dezvolta, de a clădi. Simt că încep să se nască colaborări formidabile între oamenii din comunitate.

 

Ce urmează pentru tine

În prezent, urmez Academia de Dans și Performance organizată de Centrul Național al Dansului, program de formare profesională ce se va întinde până în vară. Sunt în stadiul de pregătire al unui nou spectacol coregrafic, iar în paralel voi mai lucra la câteva producții fie ca performer, fie în calitate de coregraf.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Branded


Related