OMG! Cam asta e reacția când auzi că cineva vrea să facă o editură care să publice poezie în România. Totuși, nu acesta a fost motivul pentru care Alex Ciorogar a ales numele OMG pentru editura pe care a fondat-o. Ci pentru că OhMyGod e una dintre cele mai folosite expresii ale mirării contemporane, o formă hipsterească a sublimului, spune el, și pentru că poezia este și ea o formă de violență organizată asupra limbajului, o mică revoluție.
Cred că acronimul ce dă numele editurii poate fi citit și ca esența șocului emoțional, așa cum arată el în textele micilor ecrane.
Cărțile OMG și-au lăsat amprenta în peisajul editorial românesc. Sunt ca un refresh pe raftul de poezie din librării. Cum au supraviețuit pe pandemie, cum rezistă în criză și care e secretul rezilienței literare, explică Alex Ciorogar, fondator OMG și director Echinox, în rândurile de mai jos. Vorbim în continuare despre poezie, bule, supraviețuire, piața de carte din România, promovarea culturală, social media și vremurile ciudate pe care le trăim.
Povestea OMG Publishing
Toate lucrurile care ne definesc astăzi realitatea - războaiele, pandemiile, criza ecologică, presiunile capitalismului actual, dezvoltările tehnologice - trebuie înțelese și în limbaje personale și, deci, poetice, fiindcă ele nu reprezintă nimic altceva decât cadrele în care ne derulăm existența personală ori socială.
Ideea e că toate aceste fapte sunt filtrate și umanizate prin intermediul registrelor unor voci individuale. Gândul pe care l-am avut e că felul în care simțim, felul în care iubim și suferim în contemporaneitate are nevoie de a fi făcut vizibil. OMG este, dacă vreți, un instrument cultural, o mașinărie care captează, cu stupoare, structura sensibilității actuale și o ajută să traverseze procesul de "faire voir", de a se face văzută.
Începutul
Ca orice început, și acesta a fost, bineînțeles, unul haotic și, glumeam la ultimul eveniment organizat în vară la Cluj, mitologic. Un început plin de speranță și optimism. Și cred că, atunci ca și acum, greutățile și provocările sunt aceleași. Cred că scopul fiecăruia dintre noi e determinat însă de problemele de care ne pasă și pe care suntem dispuși să le rezolvăm cu afecțiune. Ele sunt de natură financiară, în primul rând. Dar toate lucrurile pot fi gestionate.
Cum a evoluat OMG
Nu cred că OMG a evoluat. Mi se pare, în schimb, că producția de carte și câmpul literar au fost influențate de activitatea noastră. S-a dezvoltat, sper (chiar dacă puțin), un nou repertoriu poetic și alte stiluri existențiale față de cum arătau conduita scriitoricească și scenariile literare în primele două decenii ale noului mileniu.
De ce OMG
Am trecut prin foarte multe variante, însă nu mai rețin, cu rușine și amuzament, decât 2 dintre acestea. Folosim expresia asta, chiar dacă suntem sau nu vorbitori de limbă engleză (efectele globalizării, etc). Și o folosim în situații și momente în care ceva are un impact afectiv semnificativ asupra noastră.
OMG e forma radicală, contemporană și poate chiar hipsterească a sublimului - acel high pe care ți-l poate oferi nu doar arta. Și fiindcă poezia e o formă de violență organizată asupra limbajului, o mică revoluție, deci, îndreptată împotriva fascismului vorbirii cotidiene, cred că acronimul ce dă numele editurii poate fi citit și ca esența șocului emoțional, așa cum arată el în textele micilor ecrane.
Cum supraviețuiește o editură de poezie în România
Adevărul e că supraviețuiește prin generozitatea celor din comunitatea literară. N-aș vrea să fie acesta un secret, ci un gest de apreciere. Le mulțumesc din nou, pe această cale, celor care au contribuit și au făcut supraviețuirea posibilă.
Amprenta voastră
OMG e o editură cool pentru că așa sunt autoarele și autorii care colaborează cu noi. Amprenta OMG e mai mult sau mai puțin transparentă ori invizibilă. Cititorii apreciază tocmai diversitatea stilurilor și faptul că direcția - dacă există vreuna - nu e în mod direct asumată. OMG e o platformă, bineînețeles, curatoriată, dar care nu acționează, cum zice Manolescu, militant. Nu spun că OMG ar fi liberă de ideologie, dar mi se pare că gravităm în apropierea celei mai bune dintre variantele posibile.
Cum alegeți oamenii pe care îi publicați
OMG e o comunitate și, îmi place să cred, o mică familie. Criteriile sunt, deci, mai degrabă cele ce aparțin unei gramatici sociologice a valorizării (și mai puțin estetice).
Ce trebuie sa aibă un autor ca să fie publicat de OMG
O întrebare foarte bună și foarte complicată. Îmi e greu să formulez un răspuns, tocmai din acest motiv. E destul de ipocrit să spui că e vorba de talent dacă (nu mai) crezi în ideea genialității romantice, de pildă. Un quelque chose. The X Factor, ca să destind puțin atmosfera.
Cine citește poezie
Se spune că autorul a murit. Și poate e ceva adevărat în această butadă. Mi se pare că cititorii și cititoarele sunt scriitorii și scriitoarele autentice de azi. Sunt curios eu însumi cum arată acest demografic. Conform EUROSTAT, doar 6,5% dintre români au cumpărat o carte în 2021.
Poezia, ca toate celelalte arte, e și o formă de dezvoltare personală (între multe altele) și cred, din acest motiv, că ar beneficia enorm de strategiile de marketing pe care industria de carte dedicată acestui sector le pune în practică.
Cum s-a schimbat relația oamenilor cu cărțile
Aș zice că în ultimii 10 ani de dezvoltare capitalistă ce s-a extins e paleta de valori pe care o asociem cititului și cărților. Anumite emoții și practici au dispărut, bineînețeles, tocmai din cauza felului în care s-a modificat relația noastră cu această comoditate. Poezia îți oferă o experiență diferită a timpului și captează ceva din munca de înțelegere cristalizată în facerea ei - sentimentele, cunoștințele, senzațiile care pot fi sintetizate și retrăite. Poezia e vaccinul pe care ni-l putem administra împotriva consumismului.
Cât de importantă e coperta pentru o carte de poezie
Depinde de context, perioadă istorică și mulți alți factori economici ori culturali. E importantă astăzi, cum nu cred că a fost în trecut. Practicile editoriale diferă de la o epocă la alta. Una dintre cele mai importante cărți de poezie, care a trasat liniile de forță ale poeticii moderne, își află rădăcinile în perioada romantică. Mă refer la colaborarea dintre Wordsworth și Coleridge - baladele lor lirice nu au beneficiat de o copertă pe care am putea-o astăzi să descrie ca fiind ieșită din comun. Designul avea o funcție ergonomică, dacă pot să spun așa, sau chiar de protecție.
Cartile voastre au coperte memorabile
Mulțumim, în primul rând. Cred că pop-art-ul ne-a învățat importanța serializării. Un brand se construiește prin reiterare. Deși coperta folosește un șablon din motive practice, de industrializare, matrița le oferă, totuși, libertate celor care publică la OMG să folosească în mod creativ acea canava de 11 x 18 cm.
Promovarea
Promovarea e o artă pe care încă încerc să mi-o însușesc. E o chestiune pe care eu, cel puțin, am învățat-o (dacă pot spune asta) din mers. Însă ca orice altă îndeletnicire, există și aici o retorică și un ghid de bune practici. Personal, mă interesează să fac lucrurile mereu altfel, să ies din zona de confort. Îmi plac provocările pentru că sunt oportunități de dezvoltare și (auto)cunoaștere. Încerc, de obicei, să experimentez cu gesturi mai puțin ortodoxe. Și mă interesează să dărâm barierele care există astăzi între discipline, arte, culturi și mijloace media.
Cât contează social media
S-ar putea să fie cel mai important aspect astăzi. Am senzația că aceste două lucruri/cuvinte (social media și promovarea) sunt, de fapt, sinonime. Știu că discuția filozofică e complicată când vine vorba de acest concept, dar mizez pe autenticitate în comunicarea online.
Piața de carte din România
În America experții spun că publishing is dead. Cărțile par să fi devenit obiecte decorative. Nu cred totuși asta. Literatura va exista mereu, într-o formă sau alta. Nu-mi dau seama dacă tehnologia va rezista (i.e. - cartea). Se publică lucruri de calitate. Poate cel mai rău e că acestea nu se vând însă mai bine. Am impresia că piața ar putea cunoaște o adevărată renaștere dacă ne concetrăm mai mult pe valoarea de întrebuințare a cărților și mai puțin pe valoarea de schimb a acestora.
Voi știți mai bine: cât și ce mai citesc oamenii
Nu am statistici, dar din experiență observ că tocmai tinerii citesc. Am sesizat, de asemenea, că se citesc - și mă bucur că e așa - multe cărți de self-help, psihologie și dezvoltare personală. Genurile de nișă sunt preferate - literatura erotică, SF, fantasy. Cred că avem nevoie de ambasadori sau chiar influenceri care să nu se adreseze numai celor care își definesc deja conduita prin lectură. Bula trebuie extinsă.
