Arta nu trebuie sa fie frumoasa, comoda si politicoasa cu privitorul. Arta trebuie sa aduca emotie, sa miste ceva in spectator. Cand se exprima prin arta performativa, Eva Danciu intra in transa, uita de ea si se daruieste publicului. Corpul ii absoarbe miscarile, iar mintea se curata de orice gand. Pentru ea, dansul este meditatie activa si povesteste cu multa pasiune despre arta sa.
Cand arunca o privire deasupra dansului contemporan romanesc si vorbeste despre acest sector artistic, sentimentele incep sa se amestece. Ca dansator independent, nu are un spatiu de antrenament, nici o predictibilitate a proiectelor in care va activa peste an. De fapt, artistii romani de dans contemporan nu au unde sa se angajeze in Romania. Totusi, Eva, ramane cu un picior in zona recunostintei, fiindca se uita in jurul ei si vede toti performerii talentati, care au pornit motorul dansului romanesc si apasa acceleratia catre schimbare in zona asta.
„Sunt perioade in care nu ai niciun proiect, si sunt perioade cand se suprapun mai multe proiecte si nu iti ramane nimic din zi pentru tine. Esti nevoit sa iei toate proiectele, asa cum vin, pentru ca nu stii daca peste doua luni lucrezi sau stai pe tusa. Asta duce la epuizare (avem si noi burn out-ul nostru)”























