Nu multi au norocul de a-si gasi un prieten foarte bun cu care sa poata discuta ore intregi - uneori nopti intregi - pe varii teme, de la politica la filme, de la carti la ultimele albume, de la teatru la ... publicitate. E acea a doua parere care-ti modeleaza, confirma sau schimba aprecerile initiale. Chiar si in cazul in care nu se ajunge la un punct de vedere comun, argumentatia contra iti da de gandit. Cum n-as fi vorbit despre acest noroc daca nu l-as fi avut, sa trec la subiectul acestui text, o discutie aparent divergenta purtata pe marginea campaniei "Dosarele istoriei".
Primul mar al discordiei constructiv-educationale a fost aspectul printurilor, desi reactia initiala a coincis. Si pe mine si pe prietenul meu gandul ne-a dus imediat la ... bere. Mai precis, la Guinness si la genialul Think Positive. In paranteza fie spus, nu-mi place sa abuzez de acest cuvant - genial - dar in acest caz e pe merit. E clar, in Gr f i i B O minimalismul e apreciat. Nimic rau in asta, cum ziceam, simplitatea poate fi de geniu, o lectie invatata inca de la Violent Femmes cu al lor "I Hear The Rain".
De la aceasta reactie comuna, discutia s-a bifurcat. Eu m-am impacat repede cu situatia, justificand prin faptul ca si Creatorul a avut o zi de pauza, de ce-am fi noi, oamenii, mai truditori? Oricum, si-aici e vorba de creatie, desi se cam bate aceeasi moneda. Prietenul meu a fost categoric impotriva, pentru el printurile erau un fel de "sequel" care smulgea o frunza din cununa de lauri a sus-mentionatului Guinness. Laur este si arbustul cu frunze aromate, dar si - din DEX citire - planta erbacee veninoasa. Facand abstractie de predecesor, da, printurile pot fi cu usurinta catalogate drept foarte bune. Insa cine poate face abstractie? Nu-i vina noastra ca au avut asa succes.
