[Start in industrie] Roxana Bain: Îmi place să cred că ceea ce creăm noi azi, practic informațiile din care se hrănește AI-ul, va fi un material bun, care va modela lumea din viitor într-un mod util și benefic

Roxana Bain a crescut în industria creativă, în culisele filmului, așa că parcursul ei aici s-a desfășurat pe Fast Forward. A urmat cursurile Universității de Film “I.L. Caragiale”, a făcut voluntariat, a lucrat ca freelancer, a căutat oportunități care să o scoată din zona de confort și în prezent e Video Editor & Content Creator la The Candy Shop.

”Aveam acces la multe “povești” datorită tatălui meu, însă mi-a fost mai clar cu ce se mănâncă după ce am început practica, iar asta, în cazul meu, s-a întâmplat din prima zi de facultate. Meseria asta cere să ai o cultură generală, vizuală și tehnică, bogată, așa că e bine să fii hands-on cât mai devreme”, povestește Roxana. 

Vorbim cu Roxana în continuare despre aventurile ei în industrie, primele proiecte și primele greșeli, despre AI & povești, despre Generația Z și viitorul creativității în simbioză cu tehnologia. 

Cum e să ”crești” în industrie

Sunt la butoane (la propriu) încă de mică, pentru că tatăl meu este sound designer de peste 30 de ani, iar copiii, când au o mașinărie prin preajmă și atâtea povești fascinante, trebuie neapărat să le testeze. :) Am descoperit devreme că îmi place să creez propriile mele povești și joaca asta de-a filmul, așa că drumul meu până la primul lungmetraj, un film al lui Florin Piersic Jr., a fost pe fast forward. Cel puțin mie așa mi s-a părut și, firește, trecusem înainte pe la cursurile Universității de Film “I.L. Caragiale”.  

Deci, eu am crescut cu sau, mai bine zis, în această industrie și nu aveam cum să nu rămân.

Perioada de căutări

Industria filmului e mult mai mică decât pare, iar, odată intrat, oamenii încep să te cunoască și proiectele vin.

Intri ca voluntar în primă fază și lucrezi mult, pentru că ai de recuperat ceea ce nu ai învățat la școală, până simți că poți să ai o contribuție reală. Interviurile care, în corporații pot dura luni de zile, se rezumă în industria asta, uneori, la o simplă discuție faină cu un om cu care te-ai intersectat într-un proiect sau la vreun party. Pentru că dacă omul îți cunoaște munca și rezonează cu ceea ce ești, nu are nicio relevanță pentru el unde te vezi tu peste cinci ani. :)

Ca artist, simți nevoia să ai libertatea de a-ți alege proiectele și de a-ți folosi viziunea, de aceea mult timp am preferat să fiu freelancer până când m-a deturnat Oliver Sterian de la The Candy Shop. Mi-a oferit flexibilitatea de care aveam nevoie, plus posibilitatea de a-mi bea cafeaua cu niște profesioniști atât de diferiți și bine pregătiți pe nișele lor. Am decis să încerc experiența de a fi parte dintr-o echipă și mi-a plăcut, pentru că, aici, nu doar lucrez și livrez, ci simt că mă dezvolt prin proiectele la care sunt expusă.  

Sfaturi pentru cei care încep acum

Să nu stai în banca ta și să fii dispus să ieși din zona de confort, pentru că oportunitățile vin. Dacă ești la primul job, e important să și rezonezi cu ceea ce faci, că, altfel, e greu să prinzi drag de meserie. Și, bineînțeles, să nu crezi că e sfârșitul lumii dacă nu ai fost acceptat sau nu ți s-a potrivit experiența. Vei da, în cele din urmă, peste The dream job-ul tău, dacă ești consecvent și onest față de tine însuți.

Din fericire, acum, sunt atât de multe platforme pe care poți explora proiecte diferite, ca să îți dai seama ce ți se potrivește și ai vrea să faci.

Cum percepeai industria înainte să intri în ea

Aveam acces la multe “povești” datorită tatălui meu, însă mi-a fost mai clar cu ce se mănâncă după ce am început practica, iar asta, în cazul meu, s-a întâmplat din prima zi de facultate. Meseria asta cere să ai o cultură generală, vizuală și tehnică, bogată, așa că e bine să fii hands-on cât mai devreme.

Experiența de început. Echipa, atmosfera

The Candy Shop m-a scos din casă. :) WFH îți dă un confort la care, uneori, e greu să renunți, însă, aici, s-a făcut un switch în mintea mea, pentru că avem o gașcă de oameni mișto, alături de care vrei să fii când lucrezi un proiect. Sunt niște creatori cu specializări foarte diferite, de la care învăț constant, simt că mă ajută să cresc profesional și personal. Faptul că, în funcție de proiect, echipele se reconstruiesc ca într-un joc Lego 3 in 1 și fiecare are rolul lui foarte bine definit, îmi dă energie și mă stimulează să dau ce am mai bun. De fapt, fiecare dintre noi dă ce are mai bun, pentru că succesul proiectului stă în contribuția individuală, în acea bucățică din proiect pe care o avem de făcut.      

Ce m-a intrigat și impresionat, însă, de la început, au fost procedurile interne. Toate lumea știa cum se organizează proiectele, cum se sincronizează materialele, cum se arhivează și, evident, cine de ce se ocupă si este responsabil. Este un workflow atât de important pentru fluiditatea și unui proiect și, în general, pentru buna funcționare a unei echipe. 

Primele greșeli

Cred că cea mai mare greșeală e să fii rigid, adică să nu fii capabil să vezi și celelalte perspective. E normal să te atașezi de munca ta și să îți dorești ca viziunea ta să fie acolo, însă e esențial să poți privi lucrurile cu obiectivitate, astfel încât proiectul să fie șlefuit în conformitate cu insight-urile echipei creative sau ale clientului.   

În unele proiecte, sunt implicați mai mulți oameni, iar tu, in calitate de creator de content video, trebuie să concentrezi și să înglobezi în munca ta, tot acest pool de insight-uri transmis prin feedback-uri în așa fel încât să aduci produsul final la nivelul așteptărilor lor.  

Cea mai grea parte până acum 

Să devin confortabilă să relaționez cu oameni foarte diferiți, cu care nu întotdeauna sunt compatibilă. În timp, am învățat să văd partea plină a paharului, indiferent de cât de provocator a fost un proiect.

Când lucrezi într-un mediu construit aproape integral din artiști, fiecare cu trăirile și viziunile lor, job-ul devine un curs continuu de dezvoltare personală :)

Și cea mai frumoasă

Creativitatea și diversitatea pe care le implică munca asta. Într-o singură zi, pot trece de la Must Have-urile Gerovital destinate generației Z, la cursurile de parenting sau coaching de pe Sinergie.ro sau de la filmarea unei producții sau eveniment la montajul lui contra cronometru și declinarea masterului pentru diverse platforme de Social Media. Este un dinamism care îmi ține creierul activ într-un mod care mi se potrivește; nu aș fi putut niciodată să fac task-uri repetitive, presetate. Și chiar dacă, în esență, fac același lucru, creez conținut video, această migrare de la un domeniu la altul, de la o platformă la alta, de la publicitate la film de artă sau de la FMCG la psihologie, îmi deschide mintea și mă provoacă creativ. Sunt foarte norocoasă să am această șansă.

Ce te inspiră 

Îmi trag inspirația din multe surse, din expoziții de artă, reclame, filme, videoclipuri create cu multă artă sau autenticitate, dar cel mai mult mă inspiră oamenii care au știut să lase ceva relevant după ei. Povestea lor mă motivează să gândesc lucrurile într-un mod în care să atingă, să conteze și să rămână relevante pe termen lung.

Generația ta 

Generația mea este autodidactă și cu foarte mult talent nativ. Învățăm foarte ușor singuri, deși, în mod firesc, nu poți învăța orice de pe internet, dar este un mod util de a-ți păstra autenticitatea, ceea ce în școală nu prea se întâmplă.

Discuțiile cu seniorii

De multe ori, avem opinii diferite, însă niciodată nimeni nu bate cu pumnul în masă. Analizăm fiecare perspectivă și facem să ajungem la cea mai bună soluție pentru proiect. Faptul că fiecare conștientizează contribuția celuilalt și că diferențele dintre noi, de fapt, îmbogățesc proiectul, ajută la menținerea unor granițe sănătoase în muncă. De aceea, chiar dacă lucrez cu oameni cu foarte multă experiență, niciodată nu mi-au dat senzația că nu sunt interesați de perspectiva mea, ci dimpotrivă. Sunt vocea generației mele și mă simt auzită aici. Este un lucru pe care îl întâlnești foarte rar în carieră.

Industria peste 20 de ani 

Nu cred că cineva ar putea să dea un răspuns concludent la această întrebare, având în vedere ritmul în care se dezvoltă inteligența artificială, care, în mod cert, va fi omniprezentă peste 20 de ani, cam cum sunt animalele noastre de companie azi. :) Oamenii de știință spun că în raport cu AI-ul, inteligența noastră va fi cam ca inteligența unei muște în comparație cu cea a lui Eistein, așa că mie îmi place să cred că ceea ce creăm noi azi, practic informațiile din care se hrănește AI-ul, va fi un material bun, care va modela lumea din viitor într-un mod util și benefic. De aceea, misiunea noastră, a oamenilor creativi, este să construiască o bază frumoasă și sănătoasă pentru o lume mai bună.

Eu, însă, nu mă simt amenințată în vreun fel, sunt sigură că viitorul mă va conține și pe mine în proporția corectă, iar atât timp cât  am această capacitatea de a-mi imagina lucruri și de a le da o formă autentică, AI-ul sau alte tehnologii vor fi niște unelte utile, nicidecum o amenințare pentru creativitatea mea.