Mulți dintre cei din generația 40+ am crescut cu melodiile sale, cu vocea sa inconfundabilă și am fredonat prin casă „Strada Speranței”, atunci când sufeream din dragoste și părea că toate corăbiile ni s-au înecat. Corina Chiriac a debutat în anul 1968 la Casa de Cultură a Studenților Grigore Preoteasa din București, cu un recital de șansonete franțuzești. Cânta în fața colegilor și se acompania singură la pian. Avea 18 ani, era deja studentă în primul an la clasa de actorie a Institutului de teatru, iar doi ani mai târziu a câștigat Tofeul „Steaua fără nume”. De acolo a început ascensiunea sa muzicală. Corina Chiriac este și astăzi o sursă de inspirație pentru tineri artiști la început de drum în muzică.
Vremurile s-au schimbat foarte mult de la debutul său muzical, printre sunetele de instrumente clasice și-au făcut loc cele electronice, iar vocile soliștilor sunt adesea prelucrate pe calculator. Cu toate acestea, Corina Chiriac rămâne încrezătoare că muzica nu se va pierde ca artă, pentru că nevoia oamenilor de emoție muzicală este la fel de vie ca în urmă cu 50 de ani.
