La aceasta editie AdPrint, diferentele dintre printurile romanesti si cele straine s-au mai estompat. Daca totusi se putea ghici provenienta printului, fara a fi nevoie sa te uiti pe indiciile de la baza, asta tinea de atmosfera fotografiilor, de un ambient destul de familiar pe care, deocamdata, doar noi, romanii, il putem recunoaste pentru ca traim aici.
Cea mai pregnanta impresie de la festivalul international de publicitate AdPrint, desfasurat la Brasov, intre 9 si 11 februarie, a fost progresul remarcabil al printurilor romanesti, din punctul de vedere al executiei.
Pana anul trecut, inca se putea face o clasificare clara: asta e de-al nostru, celalalt e facut de o echipa din Vest. Se putea detecta o anumita superficialitate a art directorilor de la noi fata de compozitie, cromatica, alegerea fonturilor sau a modelului care a pozat. Asta tine si de buget si de resursele interne si de ce fotografi ori stilisti de produs gasesti.
Pe de alta parte, am putea spune, fara sa ne hazardam, ca publicitatea romaneasca a inceput sa-si contureze un stil ce tine de tonalitati, de culori, de o anumita zestre culturala. Si acest lucru este normal sa se intample, intrucat publicitatea reflecta foarte bine o epoca, o tara, este un ecou al sensibilitatilor de moment. O dovedesc prea bine printurile premiate, pentru ca absolut toate dintre cele create de echipele autohtone au un aer romanesc suta la suta si orice conational le-ar putea recunoaste originea. E un semn bun, inseamna ca ai nostri au renuntat la a cauta modele afara, ca au prins incredere si ca indraznesc sa se exprime in stil propriu.
