Izabela-Adelinne Tudorache: Am creat PRAG cu acest gând, de a face clădiri pentru oameni, de a înțelege atât prezentul cât și viitorul acelor oameni

Suntem diferiți. Și asta ar trebui să se vadă și în locul în care trăim, crede Izabela-Adelinne Tudorache, fondatoarea biroului de arhitectură PRAG Studio. La începutul anului 2020, Adelinne a strâns alături de ea specialiști din domenii conexe și a pus bazele unui birou de arhitectură cu o misiune specială, rezumată simplu: arhitectură creată pentru om.

În facultate, a simțit presiunea și cerințele unei arhitecturi spectaculoase, de revistă și "obiectiv turistic", în locul uneia care să se gândească la oameni și la orașele în care locuiesc, la scopul și rolul ei real de a ușura viața oamenilor. Așa că a fondat PRAG tocmai pentru a se întoarce la rolul primar al profesiei ei.

"Ceea ce cred eu că ne diferențiază de alte birouri de arhitectură este modul în care gestionăm proiectele și relația cu clienții. Fascinația mea față de oameni și de felul în care trăiesc a dus la un mod de lucru în care orice fel de proiect am realizat de-a lungul timpului a avut ceva special, o parte din mine, o parte din cel ce îl utilizează, și o parte din el însuși, ca și creație", spune Adelinne. 

Proiectele PRAG sunt diferite, așa cum sunt și oamenii pentru care au fost realizate. A trăi într-o comunitate nu înseamnă să locuim la fel, crede Izabela-Adelinne Tudorache. De ce a ales arhitectura, cum a fost parcursul ei până acum, ce a descoperit despre oameni și cum a evoluat PRAG, povestește ea în rândurile următoare: 

Momente importante în evoluție

Un astfel de moment a fost în facultate, când am observat că fac lucrurile puțin diferit.

Nu mi-a plăcut niciodată să mi se spună ce și cum să fac, și atunci toate ideile au fost cât se poate de autentice.

Tocmai acest lucru a declanșat și momentul doi, pentru că am realizat că nu o să funcționez niciodată la capacitate maximă ca angajat. Știam totuși că cei 6 ani de facultate nu ne-au pregătit aproape deloc pentru viața reală de arhitect și trebuia musai să mă angajez pentru asta.

Al treilea moment s-a desfășurat pe parcursul celor 5 ani în care am fost angajată, experiență care m-a ajutat foarte mult pentru că ni s-au dat pe mână proiecte de lucrat de la început până la sfârșit.  Nu era genul de job unde să rămâi, dar cu siguranță era genul de job unde să înveți.

Ultimul moment a fost cel în care am înființat PRAG Studio. Am vrut o perioadă să le duc în paralel, și firma și faptul că eram angajată, dar a venit pandemia și circumstanțele au fost de așa natură încât a trebuit să fac firma să meargă. Și a mers mai bine decât mă așteptam, s-au făcut deja 4 ani în care am evoluat foarte mult, am și muncit pe brânci, și încă muncim și evoluăm.

Arhitectura. Alegerea

De mică am avut o fascinație față de oameni, de cum se poartă, cum gândesc, cum locuiesc. Una din plăcerile vieții este să mă plimb pe străzi și să mă uit în case și curți. Nu este nimic special, dar curiozitatea este reală și sinceră. Și totuși, undeva prin liceu, voiam să dau la facultatea de chimie sau matematică, fiind la profil de mate-info. La un moment dat prin clasa a 10-a cred, ne-a întrebat dirigintele ce am vrea să facem mai departe. Colega mea de bancă a zis atunci arhitectură. Fără să am nici cea mai mică intenție în acest sens, mi-a rămas totuși în gând. Arhitectură, zic, hm, nu sună rău. A fost de ajuns. Nu a fost dragoste la prima vedere, eu eram foarte tehnică, îmi plăcea matematica, geometria, talent la desen nu am avut niciodată, dar dacă mi s-a pus pata, m-am pus pe lucru.

În ultimul an de liceu s-a întâmplat un moment foarte frumos care, deși nu am crezut niciodată în semne sau destin, trebuie povestit. Urma să vin la București să fac pregătire pentru admitere cu un profesor universitar. A zis să vin să dau un test și dacă e ok mă ia la pregătire, altfel nu. Întâmplarea face ca în acea dimineață, când trebuia să plec să dau testul, m-am trezit cu o melodie în minte, Let it be, de la Beatles. N-am luat-o în seamă, tuturor ni se întâmplă să ne trezim cu câte o piesă random în cap.

M-am suit în mașină cu ai mei să plecăm la București. Dau drumul la radio, cântă Let it be. Le zic alor mei, hah, ia uite, ce chestie. Ajung, dau testul, mă aflu în ușa apartamentului profesorului, pe picior de plecare și îl întreb “cum a fost, ce fac, mai vin, nu mai vin?” Un om lung, un fel de Păsări-Lați-Lungilă așa, se uită la mine, zâmbește, îmi pune mâna pe umăr și zice “Să vii da, a fost bine, dar nu te mai stresa, uite, eu mă ghidez în viață după 3 cuvinte: Let It Be”. Asta a fost, și a fost un moment frumos.

Schimbarea perspectivei

La început, arhitectura pentru mine a însemnat o combinație între conceptual, creativ, artsy și matematică, geometrie. Tot timpul am fost o persoană tehnică, înțeleg orice dacă are o explicație logică, dar să nu mă pună cineva să pălăvrăgesc filosofic, că nu rezonez cu asta. La fel ca matematica, și arta mi-a plăcut dintotdeauna, deși nu am avut cine știe ce talent în tinerețe, dar tot îmi place să desenez, să scriu, să creez orice, doar timp să fie.

Cred că totul în jurul nostru e o combinație între artă și tehnică. Inclusiv natura. Dar mai ales arhitectura.

Rolul arhitecturii, cel puțin în copilărie, a fost foarte incert, pentru că pe de o parte trăiam într-un cartier comunist și atunci arhitectura era funcțională, standard și impersonală, atât cât să ofere strictul necesar, și pe de altă parte aveam aceste construcții mărețe care nu foloseau deloc societății, ci doar serveau ca “obiective turistice” sau ca reprezentare a importanței unui loc anume.

În facultate s-a încercat să ni se insufle acest sentiment de “oameni importanți”, de “arhitectura e cea mai grea meserie și noi suntem cei mai deștepți”, în timp ce învățam materiale și finisaje de pe manuale din anii ’60.

Am simțit că ni se cerea mai degrabă să facem arhitectură spectaculoasă, de revistă, de premiere, decât să ne gândim cu adevărat la oameni, la orașe, la scopul și rolul ei real de a ușura viața oamenilor, de a le fi cu adevărat de folos.

Am observat de-a lungul timpului că dacă un arhitect nu are răbdarea să înțeleagă modul fiecăruia de a locui sau de a utiliza un spațiu, și experiența de a pune întrebările potrivite astfel încât să afle toate detaliile necesare, clienții vor ajunge inevitabil în punctul în care o să spună: “facem cum zice el și modificăm noi după”. De aici o mulțime de probleme cu dispoziții de șantier, modificări de temă, probleme de recepție. Și desigur probleme cu spațiul în sine care nu a fost gândit de la început în cel mai mic detaliu.

Experimentând toate acestea în perioada de ucenicie și învățare, am creat PRAG cu exact acest gând: de a face clădiri pentru oameni, de a înțelege atât prezentul cât și viitorul acelor oameni, de a face totul să funcționeze ca un mecanism complex alcătuit din mii de părți intercalate, dar, foarte important, un mecanism adaptabil, care să se transforme în același ritm cu omul.

Goethe a zis ceva ce mi-a rămas mult timp în minte: “În timp ce dansăm, noi ne mișcăm urmând reguli stabilite și simțim o senzație plăcută; aceeași senzație ar trebui să o simtă un om condus cu ochii legați printr-o casă bine construită. Aceasta presupune respectul doctrinei complexe și dificile a proporțiilor care conferă clădirii și părților ei caracterul”.

Povestea PRAG Studio

Povestea PRAG a început încă de prin 2015. A fost un an plin de planuri și idei. Începusem stagiul și voiam să fac și doctoratul despre “Antropologie în arhitectură”, în timp ce puneam pe hârtie bazele a ceea ce avea să fie 5 ani mai târziu PRAG Studio. Între timp la doctorat am renunțat, dar nu și la idee, probabil o să fac și asta cândva când o să aibă și sens.

Mi-a rămas tot timpul în minte un număr din 2010 al revistei Arhitext despre praguri. Era vorba mai degrabă despre praguri fictive, legături între dimensiuni, pragul pus în contexte diferite, în ipostaze diferite. Este un cuvânt atât de simplu și totuși cu atât de multe semnificații. Îmi plăcea în timpul liber să fac proiecte fictive. Se întâmpla să văd pe cineva pe stradă și să mă gândesc “oare cum trăiește omul ăsta?”, și să încep să îmi imaginez acasă, cu creionul în mână, o locuință pentru omul ăla.

La finalul anului 2019 mi-am luat inima în dinți și am făcut demersurile necesare pentru că nu mai aveam unde să evoluez la jobul de atunci, și simțeam nevoia să fac lucrurile cum vreau și cum îmi plac mie.

Am fondat PRAG Studio în plină pandemie. Nu știam cum dar știam încotro. Știam că sunt capabilă, că am empatia dar și skillurile necesare, și nu aveam unde să merg decât înainte. Așa că a trebuit să fac și lucrurile să meargă odată cu mine.

Am vrut să ofer oamenilor toate serviciile de care au nevoie în construcția unui imobil, nu neapărat ca să le fie lor mai ușor, deși chiar le este, ci nouă, ca să putem comunica între noi și să putem toți cei implicați în proiect să îl gândim de la cap la coadă în cel mai mic detaliu. Așa că am format o echipă, pe care am mai schimbat-o de-a lungul timpului până am ajuns la formula de azi, când funcționăm ca un tot unitar, fiecare lucrează excepțional, și parcursul este unul mult mai fluid.

A fost greu la început, desigur, până am găsit oamenii pe care mi-i doresc în echipa, până am pus la punct forma contractelor, până am înțeles partea financiară, până ne-am făcut cunoscuți și văzuți, până am văzut ridicat primul proiect PRAG Studio. Au fost momente când aveam prea mult de lucru, burnout după burnout, momente când nu știam ce va urma și când vom avea încasări, momente în care am avut de manage-uit nu doar echipa mea dar și oameni pe șantiere, însă peste toate astea, erau acele momente în care lovea creativitatea și veneau ideile alea bune și nu mă mai puteam ridica de la calculator până nu transpuneam acolo tot ce aveam în minte, și pentru sentimentul ăla de fericire a meritat tot ce am făcut până acum și ce vom face de acum încolo.

Am evoluat mult în 4 ani, sunt foarte mândră de echipa formată, ne înțelegem minunat, am dezvoltat site-ul, am luat un spațiu de birou, am lucrat o serie de proiecte challenging și toate foarte dragi mie, am întâlnit clienți minunați cu o parte din care m-am și împrietenit și am ajuns în acel punct în care sunt mulțumită de ceea ce se întâmplă. Dar mai ales am învățat foarte multe.

Nu există om care să le știe pe toate, iar dacă e vreun arhitect care crede asta înseamnă că ori nu a lucrat destul ori nu a lucrat ce trebuie. Dacă nu am ce să învăț dintr-un proiect, dacă nu mă documentez constant de materiale, finisaje, tehnici și sisteme noi, din punctul meu de vedere am făcut degeaba proiectul.

Echipa

Suntem 12 oameni toți. Eu sunt singurul arhitect, am doi colegi pe inginerie de rezistență, Andrei și Vio, apoi domnul Terzi cu echipa lui de ingineri de instalații, colegele Adina și Ioana de la design de interior și amenajare peisagistică, Bogdan și echipa lui pe urbanism, Tanislav și celălalt Bogdan pentru geodezie și geologie, domnul Simion pe expertize, Octavian cu avizarea și Mihail pe randări.

Toți suntem rotițele aceluiași ceas, avem același set de valori și același scop: să facem lucrurile cât mai bine cu putință, să oferim ce știm și ce ne place să facem. Arhitectură sinceră și corectă, modelată de realitate.

Ceea ce cred eu că ne diferențiază de alte birouri de arhitectură este modul în care gestionăm proiectele și relația cu clienții. Fascinația mea față de oameni și de felul în care trăiesc a dus la un mod de lucru în care orice fel de proiect am realizat de-a lungul timpului a avut ceva special, o parte din mine, o parte din cel ce îl utilizează, și o parte din el însuși, ca și creație.

Nu aș putea niciodată să le impun oamenilor ceva pentru că “așa lucrăm noi” sau pentru că “știu eu mai bine”. Da, sigur că știu mai bine, asta îmi e jobul și am 15 ani de experiență, dar nu pot și nu vreau decât să recomand, să dau argumente pentru ideile propuse și pentru alegerile făcute.

Tot timpul le-am zis oamenilor, și ar trebui cât mai mulți arhitecți să înțeleagă asta, faptul că noi nu facem arhitectură pentru colegii noștri arhitecți, pentru faimă și admirație din partea altora din domeniu, ci strict pentru oamenii care folosesc arhitectura pe care o creăm noi. Ei locuiesc acolo, nu eu. Ei utilizează spațiul, nu eu.

Proiectele noastre sunt foarte diferite, așa cum și oamenii sunt diferiți. Vorbeam la un moment dat cu cineva despre cartierele de locuințe unde se construiesc 10-20 de case identice. A trăi într-o comunitate nu înseamnă să locuim la fel. Înseamnă să ne înțelegem chiar dacă avem religii diferite, chiar dacă arătăm diferit, chiar dacă iubim diferit. Și pentru că niciun om nu e la fel ca altul e normal să locuim diferit, chiar și într-o comunitate.

Mi-ar fi destul de greu să definesc PRAG Studio. Aș putea încerca prin a spune că arhitectura capătă sens atunci când se întâlnește cu omul, iar omul își poate desfășura existența atunci când se întâlnește cu arhitectura. Aceasta este, prin toate aspectele ei, creată pentru el – fie că vorbim de individ, fie că vorbim de colectiv. Fie că vorbim de spațiu privat sau de spațiu public. 

Intenția noastră este să facem în așa fel încât această legătură între mediu și om să fie una naturală, firească.

Proiecte

Pentru că vrem ca proiectele pe care le realizăm să fie complete din toate punctele de vedere și ca toate lucrurile să fie bine puse la punct până la cel mai mic detaliu, noi ne putem ocupa de tot.

Colaborarea noastră va începe cu o serie de discuții în decursul cărora vom contura împreună o temă de proiectare ce reprezintă punctul de pornire a proiectului. În baza acesteia și a unor analize ale amplasamentului noi vom realiza o primă propunere pe care apoi o vom modela împreună cu beneficiarul până ajungem la rezultatul final.

Pe parcursul derulării proiectului elaborăm documentațiile pentru Certificatul de Urbanism și avize, pe care tot noi ne putem ocupă să le depunem pentru zonele București-Ilfov. În afară de avizele standard putem realiza, după caz, orice alte studii de specialitate se vor cere în Certificatul de Urbanism. În același timp vom realiza ridicarea topografică și studiul geotehnic (în toată țara), ce vor avea importanță în configurarea proiectului atât din punct de vedere al arhitecturii cât și al structurii de rezistență. În momentul în care avem conturată o formă cât mai aproape de final vom începe lucrul pentru designul interior și amenajarea peisagistică, pentru ca totul să fie gândit de la început ca un întreg.

Vom coordona totul astfel încât nici un aspect să nu fie omis și toate să fie legate între ele într-un mod cât mai natural și în același timp organizat. Proiectul va cuprinde atât dosarele pentru Autorizația de Construire cât și dosarele pentru execuție ce cumulează proiecte tehnice, liste de cantități și detalii de execuție pentru specialitățile arhitectură, rezistență și instalații.

În situația în care există deja o construcție ne ocupăm și de proiectul de desființare și releveul și expertiza tehnică a acesteia în cazul demolărilor, consolidărilor, extinderilor sau reconversiilor.

Pentru situațiile în care sunt necesare documentații de tip PUD/PUZ lucrăm împreună cu colegii noștri de la urbanism și ne ocupăm de tot procesul de avizare a acestor tipuri de documentații. Din momentul predării proiectului complet putem recomanda firme de construcții cu care am avut o relație bună și vom trimite toate documentele necesare pentru obținerea ofertelor de execuție iar ulterior obținerii Autorizației de Construire și începerii șantierului oferim asistență pe tot parcursul construcției, vizite de șantier și vom ține legătura cu dirigintele de șantier ales.

Pentru noi toate proiectele sunt la fel de importante și sunt tratate cu același grad de atenție și responsabilitate, nu am cum să fac un clasament sau o diferențiere între ele, mai ales că toate mi-au fost dragi.

Fiindcă de-a lungul timpului nu am investit prea mult în promovare, majoritatea clienților noi au venit prin recomandări ale clienților vechi sau prin vizibilitatea creată de participarea la concursuri de arhitectură, și atunci dacă am început cu proiecte de locuire am rămas cumva în aceeași zonă, lucru care nu poate decât să mă bucure, pentru că e o relație mult mai apropiată cu beneficiarul și un proiect mult mai personal și mai detaliat cel de locuire.

Din ce am observat până acum nevoile oamenilor sunt foarte diferite, chiar dacă la început par să își dorească mai mult sau mai puțin același lucru: spații generoase, luminoase, practice și cosy, atunci când intrăm în discuții detaliate îmi dau seama cât de diferiți suntem toți și cât de important este să știi să pui întrebările potrivite, să asculți și să înțelegi nevoile fiecăruia.

Relația oamenilor cu mediul înconjurător & cel construit

Din ce în ce mai mulți oameni au început să țină cont de mediul înconjurător, să conștientizeze amprenta pe care o lasă atât din punct de vedere al poluării sau distrugerii naturii cât și din punct de vedere al incluziunii în mediul construit.

Mi se pare că încep să realizeze că arhitectura nu este doar a lor, e a tuturor. Nu își iau o jucărie ci își fac o construcție care va rămâne acolo zeci, sute de ani.

Și mai observ că tot mai mulți simt nevoia să se conecteze mai mult cu natura, să aibă mai multă grijă de mediu, să impacteze cât mai puțin ecosistemul din care fac parte. Panourile solare și fotovoltaice, materialele eco-friendly, pompele de căldură, sistemele de ventilație cu recuperare de căldură sau ventilația naturală au devenit deja aspecte standard pentru toate proiectele.

Deși “acasă” poate să reprezinte lucruri diferite pentru fiecare din noi, observ că s-a schimbat mentalitatea oamenilor din “acasă pentru acum” în “acasă pentru acum și pentru ce va urma”. Ceea ce e un lucru minunat din punctul meu de vedere.

O locuință trebuie să fie la fel de “acasă” și peste 10, 20, 50 de ani, trebuie să se adapteze, să se transforme o dată cu oamenii, să fie capabilă să răspundă și nevoilor de atunci, nu doar celor de acum. Iar noi, ca arhitecți, trebuie să știm cum să facem să se întâmple asta.

Principii de lucru

• Gândim poziția și organizarea atât interioară cât și exterioară astfel încât să nu existe spații pierdute, să oferim o circulație fluidă și să ne folosim cât mai mult posibil de lumina naturală;
• În funcție de poziția și orientarea cardinală a terenului o să organizăm spațiile astfel încât să avem lumina pe cât mai mult din parcursul zilei pentru a genera un consum de energie cât mai mic;
• În ceea ce privește designul atât interior cât și exterior încercăm să mergem pe naturalețe și simplitate, combinații de texturi, materiale și accente astfel încât să obținem o unitate vizuală;
• Nu facem nimic la întâmplare, totul are un scop și totul se leagă;
• Propunem întotdeauna materiale și finisaje de calitate și durabile, ca să nu aibă pe parcurs stresul reparațiilor sau probleme în ceea ce privește calitatea locuirii;
• Nu impunem niciodată nimic, doar recomandăm cu argumente, iar decizia finală este a lor;
• Scopul este să realizăm o casă locuibilă, funcțională și cosy, să creăm spații nu să avem spații rezultate;
• Proiectăm spațiile astfel încât să se poată adapta, clientul trebuie să aibă libertatea de a putea modifica și locui fără a fi constrânși de un design gândit strict pentru nevoile actuale;
• Descoperirea locuinței pas cu pas, deschiderea treptată a interiorului către exterior, crearea unor spații intime, utilizarea materialelor care filtrează privirea.

Planuri pentru 2024

În fiecare an avem planuri, altfel nu am evolua. Pentru 2024 vreau să aduc în echipă mai mulți arhitecți și să mergem până la capăt cu serviciile oferite astfel că, poate nu anul acesta, dar cu siguranță în următorii ani să avem propria echipă de execuție, să amenajăm proaspătul birou, să participăm la mai multe concursuri de arhitectură, și nu în ultimul rând să realizăm proiecte cât mai variate.

Nu am înțeles niciodată pozele cu arhitectură goală. Arhitectura e făcută pentru oameni, nu ca să aibă camerele goale, impecabile și suprafețele lustruite. De aceea cred că nici nu am avut tragere de inimă să facem fotografiile proiectelor realizate, așa, ca de revistă.

Unul din planurile pe 2024 este să surprindem în fotografii locuințele așa cum sunt ele. Locuite.

În ceea ce privește diferite zone sau programe de arhitectură, mie îmi aduce bucurie orice proiect cu o doză cât mai mare de complexitate pentru că doar așa ne putem aprofunda și dezvolta abilitățile și experiență. Așadar nu pot să zic decât “bring it on”.

Din portofoliu

Casa cu fler de vacanță, 2023. București, Sector 1
Suprafață: 209.39 mp

Îmbinarea dintre structurile simple și vegetația luxuriantă creează un echilibru perfect, oferind senzația unei oaze de liniște în mijlocul unui peisaj urban. Terasele și grădina sunt extensii ale zonei de zi, invitând oamenii să se bucure de aer liber fără a părăși confortul casei. Acest flux continuu dintre interior și exterior face ca întreaga locuință să pară un spațiu unic, unde natura și omul coexistă în perfectă armonie.

Casa cu gradină în interior, 2018. Constanța, Olimp
Suprafață: 336.66 mp

În mijlocul naturii, înconjurată de apă, podișuri și o vegetație de stepă, locuința iese în evidență prin volumetrie, dar și printr-o combinație de culori și texturi diferite. Volumul principal este caracterizat printr-un alb simplu, străpuns apoi de betonul aparent din zona intrării și de finisajul de oțel corten care, datorită greutății texturii este utilizat pe volumul cel mai jos, sugerând stabilitate și baza pentru restul clădirii.

Casa din trei, 2021. Ilfov, Snagov
Suprafață: 336.18 mp

Compus din Casa de Zi, Casa de Noapte și Casa de Afară, proiectul a fost gândit în așa fel încât să pună peisajul în valoare, să comunice cu natura din orice punct, astfel că au rezultat aceste volume ca o formă de acoperire a spațiilor interioare, care de altfel au deschideri generoase către exterior.