Tot despre compromis, ce-i drept de o alta natura, e vorba si in episodul doi. Ca, deh, daca noul Papa e supranumit "Rottweiler-ul lui Dumnezeu", imi asum eu titulatura de "Mopsul publicitatii din spatiul carpato-danubiano-pontic".
Antreurile fiind servite, trecem direct la felul principal, relatia contra naturii dintre Knorr si emisiunea Bucataria lui Radu.
Ma declar, din primul moment, un suporter al emisiunii. Este una dintre nepermis de putinele emisiuni adevarate, fara amuzamente sau melodrame ieftine, fara decoltee si burice, fara ceea ce indeobste se cheama show in zilele noastre. Farmecul vine din interior, din continut, nu din tehnici importate din occident si indesate pe gitul nostru. N-are aplauze false, desfasurari impresionante de figuratie, decoruri fantastice. Despre sex-appeal-ul prezentatorilor nu mai vorbim. Si toate aceste lipsuri lucreaza in favoarea ei. Ma rog, ideea e ca emisiunea imi place, probabil si ca o haple ce sint.
Weekend-ul acesta am urmarit-o si m-am revoltat instantaneu. Mai participasem la acea sceneta de un grotesc exemplar, dar acum a fost prima data cind m-am simtit tradat.