Tot despre compromis, ce-i drept de o alta natura, e vorba si in episodul doi. Ca, deh, daca noul Papa e supranumit "Rottweiler-ul lui Dumnezeu", imi asum eu titulatura de "Mopsul publicitatii din spatiul carpato-danubiano-pontic".
Antreurile fiind servite, trecem direct la felul principal, relatia contra naturii dintre Knorr si emisiunea Bucataria lui Radu.
Ma declar, din primul moment, un suporter al emisiunii. Este una dintre nepermis de putinele emisiuni adevarate, fara amuzamente sau melodrame ieftine, fara decoltee si burice, fara ceea ce indeobste se cheama show in zilele noastre. Farmecul vine din interior, din continut, nu din tehnici importate din occident si indesate pe gitul nostru. N-are aplauze false, desfasurari impresionante de figuratie, decoruri fantastice. Despre sex-appeal-ul prezentatorilor nu mai vorbim. Si toate aceste lipsuri lucreaza in favoarea ei. Ma rog, ideea e ca emisiunea imi place, probabil si ca o haple ce sint.
Weekend-ul acesta am urmarit-o si m-am revoltat instantaneu. Mai participasem la acea sceneta de un grotesc exemplar, dar acum a fost prima data cind m-am simtit tradat.
Astfel, d-l Radu Anton Roman si cu d-l Florin Busuioc, jucau, sint curios pentru ce suma, intr-o scena cu butaforie indiana asezonata cu condimente Knorr. Dialogul, desprins dintr-o reclama de gradinita includea obisnuitele trimiteri barbare si simpliste si false. Ce-i drept nu mi-am notat atunci pe loc, incerc insa sa reproduc stilul: "Sahib, mergem in India. Da Busu, sa le aratam si indienilor ce sint sarmalele." Desi eram cu parintii mei de fata mi-a scapat un: "No shit!"
Contra naturii este cel mai potrivit calificativ pentru acest compromis, tocmai pentru ca este dincolo de bine si de rau.
Agentia si-a facut datoria, dar si ea numai pe jumatate. Pentru d-l Roman am insa numai cuvinte de ocara. Sa le luam pe rind.
